Mergeam mai ieri pe drum și am auzit o fetiță
care o întreba pe mama sa de ce băiatul de la semafor vinde cinci perechi de
ciorapi la 10 lei. Mamă-sa nu știa cum să îi explice, nu știu însă dacă copilul
ăla avea nevoie de explicații , pentru că din câte spunea , era clar că are deja părerea sa proprie formată despre sărăcie și bogăție: ” Mamă, băiatul ăsta
nu are bani, e sărac, de asta stă la semafor și vinde ciorapi, dacă nu ai bani
, vinzi ciorapi...”, asta e o citare apropiată de realitate , a cuvintelor
acelui copil de 5 sau 6 ani. Am zâmbit...
Niciodată nu am stat să mă gândesc la bani ca
la un scop, realizarea pe care mi-o doresc eu e ceva mai mult de cât bani,
banii vin ca un bonus la ea. Nu sunt omul care visează neapărat la bani, pentru
că nu am dus lipsă acută de ei , sunt o măsură medie , în privința veniturilor
pe care le am, așa cum sânt majoritatea dintre noi, bănuiesc că asta e motivul
din care visele mele nu s-au concentrat pe ideea acumulării veniturilor. Mă
enervează să aud cuvântul ”bani” dese ori, să îmi răsune în urechi din stradă ,
din locuri publice , din conversațiile cu oamenii pe care îi cunosc. Abia acum
am ajuns să remarc valoarea reală pe care o oferă oamenii banilor, ei nu mai
sunt instrumente economice , ci mai degrabă icoane, idoli spre care oamenii
tind, constrângeri care ne fac să ne limităm libertatea pe care o avem de la
naștere, sub toate formele posibile, libertatea alegerii, libertatea exprimării,
libertatea dezvoltării, etc. Asta o spun din numele meu...
Sunt mulți
cei ce spun că banii nu aduc fericirea, fiecare ar spune asta și ar avea
dreptate în proporție de 0.000000001%, ,
fericirea e o parte din sufletul nostru, sufletele noastre sunt date uitării în
vălmășeala prezentului , acum fericirea este egală cu plăcerea , confortul și
siguranța. Și da, mulți sunt cei care spun asta, de obicei oamenii ce nu duc lipsă de bani. Ce ar însemna să nu duci lipsă de bani? Să stai la
cald într-un adăpost numit casă, dacă nu a ta măcar a cuiva, să fii sătul , să
știi că mâine vei avea ce să mănânci și unde să stai, să știi că mâine vei
trăi, și nu supraviețui. Măcar atât, pornind de la cele mai simple necesități,
dacă unii din noi le au, atunci evident nu ar trebui să se plângă de sărăcie.
Banii nu aduc fericirea... Hai să ne imaginăm un boschetar spunând asta. Care
boschetar ar spune asta? Numai unul complet smintit, sau dacă ar spune-o, ar face
asta pentru bani.
Hai să
acceptăm pentru o clipă că în lumea asta nu tot se cumpără și se vinde. Dacă ar
fi să facem asta ar trebui să delimităm lumea în care trăim în 2 părți: lumea
de afară și familia. Familia e altă lume, și fiecare are parte de ea în măsura
norocului său, alt factor care să explice de ce unii au parte de familii mai
bune și alții de unele mai rele , nu există, cum zice proverbul :”Părinții nu
se aleg”,..la fel și copiii. Fiecare are o familie după cum îi este norocul, dacă
e bună , în ea nu există idoli închipuiți precum sunt banii, ei circulă însă
nimeni nu știe de ei, nimeni nu stă să îi numere sau să le dea o valoare mai
mare de cât se cuvine. Părinții , frații , surorile sunt oamenii care nu vând
nimic, în rest, toți cei din afară vor să cumpere ori să ne vândă ceva, și
atunci când nu avem cu ce să îi răsplătim , ei încetează să ne mai bage în
seamă, fie asta valută materială sau susținere, atenție , compasiune ,
elogiere, lingușire , timp sau orice alte aspecte care , fără doar și poate,
își găsesc și ele echivalente în bani.
Noi nu
suntem liberi, noi nu am fost niciodată liberi, noi privim tot ce ne înconjoară
prin prisma materialismului. Valorile noastre pot fi cântărite, ele nu se
încadrează în limita principiilor noastre personale, ele sunt egale , pentru
toți: ești inteligent + arăți cool + te îmbraci scump și cu gust = te apreciem
la un nivel înalt (pentru bărbați ecuația mai necesită a fi completată cu
+mașină+ casă/apartament) ; ești inteligent+ arăți cool+ te îmbraci modest =
părerea ta se ia în considerație uneori ; ești inteligent + nu arăți cool + te
îmbraci modest = când faci rost de bani , adresează-te( în prezent , nimeni nu
are treabă cu tine). Îmi aduc aminte de așa zisul personaj ”Casanova”, care
numai impunând lumii ideea că este bogat , a căpătat popularitate. El a fost defapt un glumeț, care a luat peste picior principala prejudecată omenească, cea
a banilor și a valorii pe care le-o oferă ei oamenilor. Cât de admirabili sunt
totuși oamenii care se încumetă să arunce provocări sistemului.
Cine
se mai crede liber? Încercați să ieșiți
undeva fără bani... (Citat împrumutat)
No comments:
Post a Comment