Un bun prienten academic mi-a spus ceva despre chimie, cum că mai funcționează, dar cu timpul are nevoie de noi ingrediente. Căci înainte erau destule câteva grame de ceva inexplicabil pentru a crea o soluție care să producă scântei între doi, însă treptat, ceva inexplicabil s-a transformat în ceva practic și demn de respect.
Dar ca să nu apuc
aceeași cale bătătorită, recunosc că magia chimică nu este doar despre cum
evoluiază o relație, ci și despre cum începe. De obicei, la început, când se remarcă câte
o adiere de zâmbet sau o privire curioasă, oamenii tind să își formeze deciziile influențați de
senzații combinate cu imaginea generală, adică prima undă de atracție este urmată de cunoașterea stilului de viață și intereselor viitorului ales.
Dar sigur, precum zice și bunul meu prieten chimist, această
metodă de selecție nu este o regulă strictă pentru ficare caz, ci mai degrabă, precum spun eu, este o tranziție din faza de imaturitate în faza de maturitate. Căci punând mâna la inimă, fiecare poate recunoaște cum în tinerețe,
din lipsită de auto-conșitentizare era natural să îți placă cineva doar pentru
că arăta bine și avea carismă. Dar ca să vezi, cunoscând noi părți din tine ai
început să îți construiești alegerile altfel.
Adică cu timpul,
modul în care selectezi partenerii capătă o nuanță subtilă de identitate pe
care unii o confundă cu pragmatismul. Pragmatismul spune că tinerii fiind ne
alegem partenerii cu inima iar maturizându-ne începem să-i alegem cu capul, însă
nu este chiar așa. Există o diferență între lista de criterii cu care vrem să
corespundă „viitoarea” sau ”viitorul” nostru îndrăgit și imaginea atractivă și fascinantă a stilului de
viață a cuiva. Nu-i așa?
Când tu pe mica
ta corabie te-ai aventurat în larg, ai înfruntat furtuni și ai învățat cum să monitorizezi
o criză pe mare, ai luat lecții de înot înainte să pornești la drum, te-ai
calificat în navigație și ridicare a moralului de echipă pentru toți marinarii
de pe corabia ta, ai fost pe meleaguri străine ca să vezi cum locuiesc băștinașii,
cum crezi că ai început să exiști în ochii tăi și cum ai început să gândești că ar
trebui să fie viitorul tău partener de drum? Așa e, frumusețea și carisma ajută
mai puțin pe o corabie, cu excepția lui Jack Sparrow.
Și atunci ce e de
făcut când trebuie să finalizezi questul găsirii partenerului perfect, colectând
toate calitățile necesare scânteii chimice și modului tău de viață? Păi, o listă,
vechiul testament pragmatic care să conțină tot ce ai învățat până acum, ca un
test de maturizare dar nu maturitate, în care el trebuie să arate bine, să facă
sport, să citească cărți ca și tine, să aibă o afacere sau să fie activ pe plan
personal, să îi placă muzica și arta, iar ea trebuie să arate bine, să facă
sport ca și tine, să ai despre ce vorbi cu ea, să fie înțelegătoare și să te
susțină în pornirile tale, să știe să gătească, să fie activă și să aibă hobbiuri.
Puțin
surprinzător, dar relațiile inițiate conform listei se mențin destul de des și pentru
perioade destul de îndelungate, pentru că sunt funcționale din punct de vedere
practic, căci nu degeaba le-am numit pragmatice. Totul se potrivește la început
în acțiune și tot mai puțin în spontaneitate. Pai de ce? Pentru că așa a fost luată
decizia inițială – pragmatic. Dar nicio grijă, există și opțiunea testului de
maturitate. Și testul de maturitate are un mic detaliu, și anume, acceptarea
diferenței dintre doi și dorința de a cunoaște ceva nou în comparație cu sfera ta
de calificare.
Dacă tu ești
marinar ea poate fi dansatoare, pentru că tu nu știi nimic despre dans și viața
pe corabie te plictisește. Tu vrei să te întorci pe uscat și să faci alte chestii
iar ea vrea să călătorească cu tine pe corabia ta, plictisită de anturajul ei
cotidian. Cum ar fi să te simți mereu uimit de gândirea cuiva aflând zi de zi
ceva nou? Ah da, asta ar însemna să te afli mereu în prima fază de îndrăgostire,
dar nu spunea o vorbă din popor că dragostea cu timpul dispare? Nu dispare, mi-a
demonstrat-o bunul meu prieten chimist. Dacă tot e dragostea un proces chimic,
trebuie să știe el mai bine.
Cert este însă un
lucru, dea lungul timpului oamenii devin tot mai conștienți de alegerile lor în
dragoste. În societatea noastră modernă tot mai des se dă prioritate realizărilor,
activităților, dezvoltării personale, succeselor în carieră, statutului social,
cercului de prieteni în favoarea identității unui om. Prin urmare, dacă vrei să
fii cu un “cineva”, trebuie la
rândul tău să fii și tu un “cineva”. Așa, vrând ne vrând, oamenii intră
în concursul devenirii a cine vor ei să fie, mai cu precădere, transformării
într-un partener care să corespundă listei cuiva.
Dar precum mi-a
zis bunul meu prieten chimist, nu există nicio listă. Există doar oameni pierduți
care își regăsesc pasiunile și identitatea în cursul vieții și se ocupă de
sufletele și integritatea lor în locul imagii de pe Facebook. Există acești
oamenii care învață treptat să se iubească ca mai apoi să întâlnească pe cineva
care a învățat să se iubească asemeni lor, fără liste sau criterii, dar totuși
cu ambiții diferite și uimitoare zi de zi.
Să avem deci încredere
în opinia bunului meu prieten chimist, căci precum zice o vorbă din popor, dragostea
este o chimie, iar el știe mult mai multe despre ingredientele soluțiilor chimice.
