E tinereţea noastră,îi simţi şi tu mirosul,                               

De patimă şi foc ce arde ascuns în gene?

Frustrat, prezentul nostru se macină alene,

Caci sensul nostru este de-a pururi viitorul.

Ascultă,simţi tăria ce firea o cuprinde?

Cum sunetul de goarnă răsună dimineaţa.

Pe umărul ei trainic tu capul îl întinde

Eroi mai buni ca ea nu sînt pe lumea asta.

Eu ştiu,furnica este mai tare ca oricare,

Mai mică,mai finuţă,dar totuşi mai isteaţă.

Ea strînge nărăvoasă  toţi stropii mici de sare,

Şi-i cară ostenită în sus,spre răsărit...

Ea caută să-şi facă în vîrf de deal o casă

Acolo unde raze mai blînde se răsfrîng.

Priveşte,cît mai stă o clipă de răgaz,

Aceste împrejurări ce traiul tău îl poartă,

Pîna la ziua cea de mîine,mult timp n-a mai rămas,

Priveşte, să nu uiţi subit de unde ai pornit odată.

(Pentru buna mea prietenă)