Retrospectivă
Cînd ajungi la o anumită etapă,de schimbare
radicală a vieţii,te gîndeşti la chestii care s-au petrecut,ca la nişte
întîmplări martorul ocular al cărora probabil ai fost,sau poate le-ai inventat
cu mintea ta prea creativă.Memoria e cea care nu te lasă să fugi de tine
însuţi,ca un bumerang pe care îl arunci şi uiţi că ai făcut-o,pînă cînd te
pomeneşti într-o bună zi cu o izbitură în creştet.E bumerangul tău,tu l-ai
aruncat,cine e vinovat?Întrebare retorică...
Ce calcul logic,psihologic poate să determine
care ar fi ieşirea din labirintul necontenitei refugieri de propria-ţi
umbră?Regrete,dureri,aversiuni,e greu să renaşti in lumină cînd eşti crescut în
întuneric.Dar există o lume,mică,neînsemnată,o lume scăldată în razele
lunii,sub care au crescut şi s-au desfăcut vise,suave şi timide ca primele
flori.Există o lume în care frumosul avea valoare,şi ea trebuie să existe
mereu,nimeni şi nimic nu are dreptul să îi
calce hotarele,e o lume secretă în care a picurat cu roua dimineţilor,sărată şi
chinuitoare ,e lumea din care prin oglinda timpului mă priveşte un
copil,ofensat.
Dar vine o noua era,în care aş vrea să pot
privi în urmă şi să mă simt absolut
străină de mine însumi,vine o eră în care vreau să fac muguri,să rodesc şi să
învăţ să zîmbesc frumos,voi depune foarte mult efort,voi face repetiţii în faţa
oglinzii ,ca să zîmbesc extraordinar şi probabil odată,sufletul îmi va zîmbi la
fel...
Viaţa nimănui nu este un eşec,atîta timp
cît el are puteri să lupte pentru a o schimba.Oamenii sînt cei care ne fac să
uităm de noi înşine,şi în aceste frînturi de timp,avem şansa să luptăm,să
devenim alţii pentru o perioadă,să devenim eroi pentru noi înşine,să devenim
cei pe care îi aşteptăm să ne salveze,să fim cei mai puternici şi să ne dăm o
mînă de ajutor.
Retrospectivă scurtă,nu prea
îndrăzneaţă,renunţînd la ideea de a părea mai personală.Doar o adunătură de
cuvinte.Dar vorbesc,şi asta mă consolează,dau lucrurilor valoare,mă ofer
acestei lumi şi asta înseamnă că trăiesc pentru un scop înalt.Vorbesc de la
persoana I,pentru că asta îmi cere strict conştiinţa,este etapa vieţii mele în
care am stricta necesitate să vorbesc de la persoana I.Scriu aberaţii,nu stau
să critic împrejurimile lumii in care trăiesc,poate pentru că nu mă simt pe
deplin că trăiesc în ea.
Ce se află în toate aceste rînduri,e
doar un om,pentru unii e lipsit de interes,pentru mine ar fi extraordinar,sa
găsesc un om printre rînduri...
Retrospectivă încheiată,mesajul de adio va
urma...
