Saturday, November 23, 2013

Textual description of firstImageUrl
      









       Mai spune,îți aud vocea din Univers,atît de convigatoare în noapte, cînd îți negi esențialul. Crizele în care cauți cu nerăbdare același drog de odinioară se sting, cu fiecare zi tot mai mult. Dependența ta dispare, tot dispare și se transformă în nimic. Însă, după tot ce a fost, tu nu mai ești în stare să vezi lumea ca înainte. Tot e perfect, liberate, independență, regretele se scurg din răni, și tu , care zîmbești lumii și îți consolidezi egoul cu argumente vagi că ești lecuit,perfect, ești gata pentru o nouă viață. Simți acest gol? Nu e din stomac, mai sus , în partea stîngă. Acum nu mai ai cum face glume pe seama unor chestii ce țin de iubire, acum nu mai ai cum să te prefaci că ești un ”dur”,acum tu știi că ea există. Nu mai e nevoie să te îndreptățești în fața cuiva, îndreptățește-te față de tine, spune-i conștiinței tale de ce, de ce ți-ai călcat visele în picioare. Alungă gîndurile, alungă-le depate,să facă ocolul lumii, bea alcool, simte cît de mizerabil poți fi. Rîde, rîde cît poți, fii cel de atunci, cel ce cauta să se aline în distracții. Așteaptă, va veni și timpul uitării, cel puțin așa ți-a fost spus. Tot se uită, oare vrei să faci tu asta? Tu știi, că uitarea va distruge o lume, pe care ai construit-o cu disperare,  acea lume va dispărea, și cu ea sentimentul pe care probabil nu îl vei mai avea. Nu ai de cît să trăiești în amintiri și negări de sine. Continuă, îți aud gîndurile în fiecare noapte,... atunci cînd rămîi dinnou , față în față cu tine însuți...

Monday, November 11, 2013

Textual description of firstImageUrl











Mai cade din mine un tremur
Trece prin toate mădularele,
Prin toate colțurile ascunse ale firii mele
Și mi se așterne la picioare.
Tot ce zbura odată din mine acum se tîrăște,
Acum,tot e mai firesc și mai pămîntean ca niciodată
Acum totul e numai mizerie
Acum tot e real...
În tăceri se rupe din mine de fiecare dată esențialul
Și se așterne ca un covor  zdrențuit și murdar la picioarele mele.
Îmi calc iluziile în tăcere, dacă tot au fost călcate de alții ,mai înainte.
Tot ce a fost frumos din mine, se sufocă sub talpa acestei realități.
Evadez în ruine în taină de ochii lumii,
Și mă plimb prin locurile bătătorite de fericirea mea,

Eu nu mai sînt eu, eul mi-a rămas în ruine...