Oameni, vorbe și nimicuri.

   Mai adineaori reușeam să cunosc oameni, poate nu îi știam foarte bine, dar încercam să îi cunosc așa cum nu îi știu alții. Asta e problema, nimeni nu mai face asta în ziua de azi, sau poate eu de-a lungul scurtei mele experiențe pământești nu am cunoscut persoane care o mai fac. Oamenii plagiază unii de la alții modul de gândire, se infectează cu asta. 

    

   Rețele de socializare, fotografii, poze ieftine cu ”Daca te scarpini și tu în nas dă Klass”, fete cu buze ”țuguiete”, pupături în cur la tot pasul, iubiri necondiționate în comentarii, laudă și nimic mai mult. Dacă tot sunt numite rețele de socializare, sunt făcute pentru a socializa, pentru a face un schimb de ceva, un schimb de păreri, de informație, chiar și de emoții pozitive. Mai mult iese la suprafață ”narcisismul” și ”buricul pământismul”.

   

    De ce sunteți atât de naivi? Credeți oare că viața voastră reală este determinată de cea interactivă? Pe dracu! Să nu mai vorbim de 100 de ori despre prietenii pe care îi ai pe internet și care în realitate nu ți-ar spune nici ”Bună ziua”, pe lângă acest fapt , toate cuvintele venite în adresa ta pe internet, cuvinte deosebit de alese, sunt scrise doar din necesitate cuiva de a se manifesta, și mai puțin din admirația sinceră care o au față de tine. Dacă prietenii tăi reali cu care ați mers cot la cot în viața reală se exprimă în adresa ta pe internet, atunci se poate afirma cu incertitudine că ei sunt mai sinceri de cât majoritatea din simplul fapt că te cunosc.

   

     Ce personaje uimitoare ne creăm pe internet, suntem așa cum ne sunt obsesiile, cineva cu buze țuguiate pentru că vrea să pară mai frumoasă și mai sensuală , cineva vrea să pară mai deșteaptă , ca mine :D,  cineva vrea să pară prea deșteaptă, băgând neologisme la tot pasul, cineva se supraapreciază, cineva își cârpește fotografiile din zece părți pentru a părea ce nu este de fapt. Ce să spun, e plăcut să citești complimente în adresa ta, dar e de 10 ori mai plăcut când îți lipsește încrederea în tine și tu o alimentezi din fărâme de atenție ce îți revin uneori neașteptat pe siturile noastre mult iubite.

     Să mă întorc totuși de unde am pornit.Mai adineaori iubeam să cunosc oamenii din alte perspective, îmi plăcea să aud ce au ei de spus, și din câte auzeam le dădeam prea mare importanță, îi ridicam mai sus decât ei sunt, pentru a le da o mână de ajutor ca până într-un final să mă dezamăgesc înțelegând că lumea nu poate fi schimbată. Oamenii gândesc în modul în care sunt obșnuiți...

   

     Te apropii și îi spui: ” Îmi pasă de ce ai tu de spus” și omul râmâne uimit, căci până acum nimeni nu l-a întrebat ce crede, toți se comportau așa cum se cuvine. Îi dai un deget și el vrea toată mâna. Se bagă la tine, îți cere locul său în inima ta, se crede în stare de a fi precaut spre a nu te răni, defapt, nici că îi pasă, el pur și simplu vrea să fii descoperirea lui, să îi asculți patimile mereu, să  te țină doar pentru sine, egoist. Dă-i voie să deschidă gura și arată-i că îți pasă ca să  vezi cum se revarsă jurăminte și expresii pline de entuziasm din capul lui, el vrea să spună tot ce crede , pentru că tu vrei să îl asculți.

   

    Un car de vorbăraie iese la iveală, vorbe , vorbe, mărturisiri neîncetate , demonstrații publice, tot felul de ”pokazyha”, cum ar zice rusu. Te ia cu sentimente și tot felul de chestii gingașe , de ce? Pentru că tu asculți , tu ești cel care l-a  auzit din mulțime, altcineva nu se oferă benevol să îl audă, prea mult orgoliu și conformare. Și el îți spune , în mâinile sale ești ca o pasăre pe care și-ar dori să o pună în colivie și să se uite la ea doar când pofetește, când devine sincer cu el însuși lipsit de  reputația lui socială.

   

   Așa e cu toți, toți cei care sunt ipocriți trăind în 2 realități, conștiință și reputație. Dar sunt și alții, ei nu vorbesc mult, ei sunt modești și responsabili față de tine, să nu te rănească, pentru ei tu ești o pasăre liberă, ei știu să te iubească așa. Cuvinte sunt un lux pentru ei, căci le aleg minuțios pentru a reda imensitatea pe care o poartă în suflet.Ei vorbesc clar și succint, le spun lucrurilor pe nume.

Și mai ales, ei își permit să vorbească numai după ce fac.

Mai multe ideii într-un text bezmetic scris în toiul nopții. Asta e....

                                                      

   

De ce se rup fire... sau Faceți fundițe.

   

                                                                                                                   

     Times New Roman, 12, după toate regulile . Că cică dacă te conformezi regulilor, cel care verifică potențialul tău, lucrarea ta, te înțelege mai bine. Eu nu vreau să fiu înțeleasă mai bine, eu vreau să fiu eu. Cine nu vrea să fie deosebit? Toți  vor să fie, însă nu toți vor să fie cine sunt cu adevărat, mai mulți vor să fie cine nu sunt. Eu , însă, vreau să fiu cine sunt și să ofer ce am acum, căci apoi cine știe dacă voi mai avea ce oferi... Cei care o duc bine cu logica vor înțelege ultimele frământări de limbă pe care le-am scris.

     

      Se întâmplă să legăm fire, îi dai firul tău unui om și legi de ceva , de ce îți este mai comod,la inimă e cam greu să faci noduri, până faci un nod la inima durează timp, și după, se dezleagă greu, mai ales la cei cu inima mare, de asta oamenii practici leagă noduri în alte părți.Mulți își leagă noduri de buzunare, alții și le leagă de mâni. Vă da-ți seama cum e să legi un nod de mână? Vă spun eu. Îl legi frumos de încheietură și îi faci fundiță, dacă ai gust și inteligență, ca omul să se poată dezlega cu ușurință dacă vrea, dacă nu ai gust estetic, îl înfășori mai multe ori în jurul încheieturii mânii și faci trei noduri. Pun pariu că în momentul ăla nu te gândești deloc cât de greu îi va fi lui și ție să le dezlegați. Dar când vine timpul vă doare pe amândoi, doi nătângi care au încercat a se supune unii pe alții legându-se la mâini, ajunge-ți incomodați și suferind în timp ce încercați să sfâșiați nodurile strânse prea tare din egoism , ca apoi să rămâneți cu răni. Un om legat la mâni nu poate acționa cum își dorește, este limitat și asta îl irită. Așa dar, nu vă legați firele de mâni, sau dacă o faceți, măcar lăsați o fundiță, arată bine și din afară,  se dezleagă mai ușor, fără grave consecințe.

  

     Fire se pot lega și de gât, dar asta seamănă mai mult cu o călărie, dacă ești persoana care leagă fire de gât, atunci sigur ai mai stat anterior pe spatele cuiva și știi bine cum se ghidează.Fire se pot lega de picioare, odată ce faci asta , fii gata să te târăști cât vei putea. Dacă tot ar fi să faci o alegere de acest gen, mai bine leagă un fir de gât decât unul de picior, ca să nu fii tu cel care cedează primul.

    

   Fire, asta facem, suntem oameni și nu putem trece prin viață fără să legăm fire. Ne place să ne legăm de cineva anume din motiv că singuri ne plictisim, suntem curioși să aflăm dacă ceilalți fac aceleași lucruri inutile ca și noi. Și uneori, când avem norocul de a afla oameni care fac lucruri deosebite, gândesc deosebit, ne bucurăm ca proștii de o noutate, vrem să ne legăm de ei, să fim ca ei, sau cel puțin să devenim mai buni pentru ei. Problema e una, dacă cuiva îi reușește să facă un noduleț în jurul inimii, ești paralizat! Simți cum tot ce e în interiorul tău depinde de această legătură, începi să crezi că asta e ceea ce te menține în viață și făra asta mori. Dacă ai nod la inimă, să știi că nu mai e mult pănă când poți fi legat de mâni, de picioare, de gât, ești paralizat, ești neputincios. Trăiești cu ideea că viața ta atârnă de o ață, când nu e deloc așa.

  

   De ce se rup fire?  Sunt 2 motive:

 1. Au fost legate slab.

 2. Ți-ai dat seama că există foarfece!

Tot e simplu, uneori ața se întinde în depărtări și timp până se rupe de la sine, uneori noi ne zbatem să o dezlegăm, și uneori noi realizăm că există mii de chestii cu care poți să tai ceva fără să te rănești, îți pui mânușile albe, și scrii un mesaj, atât...

  

             Dacă vă place să fiți legați de inimi, faceți fundițe, uneori ele sunt cele mai trainice.