Au rămas prea
puține de spus. Toate au fost spuse cândva de către cineva, mult mai bine decât
o spun eu sau tu. În legătură cu tine încă mă îndoiesc, dar în ce mă privește
pe mine o știu cu siguranță. Este dificil să nu devii banal în ziua de azi,
când toate sunt spuse și tu nu ai face decât să le repeți. Dar înainte ca acest
gând să te descurajeze în a te apuca de orice formă de scriere sau exprimare
publică, mai aruncă o privire în mediul online să vezi cum internetul bubuie de
mesaje lipsite de personalitate și noutate, servite iar și iar în forme
consumabile de către publicul larg. Dacă ei o fac tu de ce nu ai putea să o
faci?
Mediul online s-a
transformat într-o rampă de la care se lansează în lung zbor artistic oameni
care cred, și îi fac să creadă și pe alții că ei aduc valoare prin creația lor.
Cu siguranță, valoarea mesajelor în sine este ceva relativ, pentru că unii o pot
vedea acolo unde alții nu o văd și invers. Însă există un tip de mesaje care se
consumă ca și Coca Cola - vândute în masă. Ele se potrivesc aproape oricui, din
cauza ambalajelor pe care le îmbracă, și încearcă de cele mai multe ori să
ofere o promisiune pe care nu o îndeplinesc, satisfăcând doar de moment
curiozitatea trecătorilor.
Blogging-ul a
devenit ceva destul de popular înainte ca eu să ma apuc de asta, iar de atunci
până acum se tot dezvoltă o întreagă
teorie de comunicare a mesajelor în mediile online, care acum vehiculează sub
conceptul de ”content marketing”, marketing de conținut. Cei implicați în
industria producerii și popularizării ”contentului de calitate ” știu multe
despre cum este posibil să ajungi viral sau citit (în cazul bloggerilor). Iar cea
mai general abordată strategie este lansarea mesajul potrivit către publicul
potrivit. De exemplu, temele precum relațiile dintre sexe, rețetele culinare,
vedetele, călătoriile sau moda sunt orientate cel mai des către publicul
feminin, iar celelalte tipuri de mesaje ce țin de politică, știință, sport,
economie sau alte domenii de cultură generală sunt populare în râdurile audienței
masculine. Acestă strategie pare a fi destul de stereotipică și poate n-ar
trebui să mai aibă loc în societatea contemporană, cu condiția că ar înceta să
mai funcționeze. Însă, de vreme ce publicul feminin continuă să consume texte tipic
feminine despre ”cum trebuie să îți iubești femeia” sau ”cum să ții o femeie
puternică în viața ta”, strategia ne-etică a majorității bloggerilor poate fi
îndreptățită pe măsură.
Vorbind despre
altă tehnică care funcționează perfect în introduceri sau titluri promițătoare,
aș putea să o asemăn unei bomboane pe băț, unei ciocolate sau unei înghețate
(fiecare cu ce preferă să fie ademenit). Ea te face să nu observi cum textul te
trece ușor printre cuvinte, aducându-te acolo unde nu ți-ai imaginat că vei
ajunge vreodată, chiar în cuprinsul lui! Iar dacă încă nu ți-ai dat seama
despre ce este vorba, acum este momentul să afli. Această vestită strategie
este...”suspansul”! Pintr-un efort minor de creativitate, ”suspansul” îți poate
ține pacientul în viață în timp ce tu încerci să îi introduci în minte doza ta
de ”adevăr”, care formulată într-o singură propoziție nu ar avea același efect
asupra cititorului în comparație cu situația în care ea îmbracă maniera ”stai
să vezi ce urmează”. Iar asta ajută cititorul să trateze chiar și cel mai banal
mesaj presărat cu note de suspans între paragrafe asemeni unei mâncări obișnuite
servite la un restaurant de lux.
Suspansul este
util pentru că poate fi combinat cu orice, dar mai consumabil decât suspansul
sunt formele compacte de scriere tip listă, ca și ”Top 10 cele mai frumoase
destinații din lume” , ”10 motive să înveți o anumită limbă”, urmate de
categoria articolelelor ”cum să”, ”Cum să slăbești într-o săptămână” ”Cum să
fii mai productiv” sau ”Cum să scrii atunci când nu ai nimic de spus”, etc.
Dacă suspansul se consumă ca și Coca Cola, atunci aceste tipuri de articole se
consumă mai degrabă ca și chips-urile, înghițite mecanic și ușor, cu minim
efort în a urmări desfășurarea ideilor aranjate pe puncte, înfrumusețate de
cele mai multe ori cu imagini ca să scurteze timpul de citire, la fel ca și în
cărțile pentru copii în care imaginile sunt mai captivante decât textul.
Consumarea acestor tipuri de conținut nu este o crimă, dar la fel cum Cola și
chipsurile sunt contraindicate unui stil sănătos de viață, administrarea frecventă
a acestor articole scade din puterea analitică a cititorului, satisfăcându-i doar
curiozitatea de moment.
Cu toate acestea,
strategia articolelor structurate este folosită și în cazul conținutului de tip
informativ, care abordează teme legate de știință, limbă sau istorie, încercând
astfel să cultive cunoștințele de cultură generală ale cititorului. Iar pentru
că uneori scopul scuză mijloacele - dorița de a aduce valoare pentru cititor scuză
mascharea mesajelor de genul sub formele descrise anterior. La polul opus, însă,
nu orice ”creator de conținut” are scopuri nobile, pentru că în condițiile creșterii
rapide a like-urilor și viralității din mediul online, cam fiecare este tentat
de dorința de a se proslăvi rapid, a căpăta recunoaștere și apoi a transforma
business-ul său în bani, uitând treptat de calitatea conținutului pe care îl
promovează. Așa ajung cei mai mulți să servească ”fast-food” maselor înfometate.
Iar ”fast-food”-ul se caracterizează prin abordarea trendurilor sau clișeelor
lipsite de noutate.
Nemaivorbind despre portalurile de noutăți subiective care preiau știrile de ultimă oră și le servesc sub eticheta ”Șocant!”, mai există și popularele teme de ”Life Style”, care în cele mai multe cazuri scriu de dragul trendului cu care se asociază cititorul și nu de dragul mesajului pe care vor să îl comunice. Adică, dacă tu te consideri ”vegan”, vei citi articolele despre veganism ignorând calitatea scrierii sau veridicitatea surselor, căci conținutul te poate convinge prin ideea că tu te identifici cu el, alimentându-ți egoul ca și în cazul articolelor despre „Cum să afli dacă ești empatic” sau ”Cum să depistezi un narcisist” (în engleză sunând mai ”fancy„). Și acum, imaginează-ți de câte ori un articol pe care l-ai citit conținea toate cele enumerate mai sus: un titlu promițător de tip ”Top cele mai....” ”Cum să,...” , o introducere care te ține în suspans și te trece direct către cuprinsul textului unde poți găsi o listă cu locuri frumoase din lume sau vedete care probabil au făcut ceva ”important”, în care încheierea te-ar ruga să aștepți articolul următor sau pur și simplu s-ar finaliza fără concluzie. Ce le lipsește articolelor de genul este mesajul și personalizarea, adică tot.
Nemaivorbind despre portalurile de noutăți subiective care preiau știrile de ultimă oră și le servesc sub eticheta ”Șocant!”, mai există și popularele teme de ”Life Style”, care în cele mai multe cazuri scriu de dragul trendului cu care se asociază cititorul și nu de dragul mesajului pe care vor să îl comunice. Adică, dacă tu te consideri ”vegan”, vei citi articolele despre veganism ignorând calitatea scrierii sau veridicitatea surselor, căci conținutul te poate convinge prin ideea că tu te identifici cu el, alimentându-ți egoul ca și în cazul articolelor despre „Cum să afli dacă ești empatic” sau ”Cum să depistezi un narcisist” (în engleză sunând mai ”fancy„). Și acum, imaginează-ți de câte ori un articol pe care l-ai citit conținea toate cele enumerate mai sus: un titlu promițător de tip ”Top cele mai....” ”Cum să,...” , o introducere care te ține în suspans și te trece direct către cuprinsul textului unde poți găsi o listă cu locuri frumoase din lume sau vedete care probabil au făcut ceva ”important”, în care încheierea te-ar ruga să aștepți articolul următor sau pur și simplu s-ar finaliza fără concluzie. Ce le lipsește articolelor de genul este mesajul și personalizarea, adică tot.
Mesajul și
personalizarea sunt importante într-un text, pentru că ele fac cititorul să
gândească, să analizeze tema, să reculeagă informația de care el însuși dispune,
devenind critic față de cele expuse. Luând în mână bățul, maimuța a făcut
primul pas spre a deveni om, iar înarmându-se cu analiza critică cititorul de
rând poate face un pas spre cultivarea propriei inteligențe. Pentru că analizarea și dezbaterea unei teme este
transmisă de către scriitor către cititor, cei care aleg să
scrie analitic sau artistic vor ca publicul lor să gândească cu ei, considerând
cititorul un reprezentant al publicului intelectual și nu un simplu membru al
cârdului devorator de trenduri. Iar ca să fie clară diferența între un mesaj de
bună calitate și unul de proastă calitate, să luăm drep exemplu: ”Cele mai
importante trăsături pe care le apreciază bărbații la o femeie” și ”Eșecul cărților
pentru dezvoltare pesonală”. În timp ce prima temă ar încearca să dezvăluie un set de calități generale, care asemeni prezicerilor de horoscop se potrivesc aproape oricui, textul cu titlul următor ar putea oferi o părere alternativă la un subiect actual, influențând cititorul să își re-elvalueze propriile concepții în legătură cu această temă.
Adică, în linii generale, un mesaj important aduce cu sine schimbarea unei
mentalități, poate chiar și o evoluție
în gândire, în timp ce un mesaj trivial nu face decât să își crească ratingul
pe seama hrănirii egoului cititorului.
Dar mai importantă decât toate strategiile de scriere este alegerea de a considera scrisul o artă și nu un produs de marketing, pentru că personalizarea și artistizmul mesajului au loc doar în acest context.
Aceste detalii țin de maniera autorului de a scrie, și așa cum arta are drept scop incitarea unor emoții, modul în care este folosit limbajul poate face cititorul să zâmbească sau să plângă, la fel ca și atunci când ascultă muzică sau se uită la un film. Din acest motiv, preluând strategiile de content-writing, cei mai mulți nu fac decât să își îngroape propriul stil de scriere în conformarea față de ce îi este mai ușor să citească publicului. Iar publicul nu face decât să aleagă ceea ce este mai ușor de citit. Precum se vede, globalizarea câștigă tot mai mult adepți în ideea că tot ce este ușor și comod este mai bun, în timp ce oamenii lipsiți de principii fac bani pe lenevia mulțimilor.
Aceste detalii țin de maniera autorului de a scrie, și așa cum arta are drept scop incitarea unor emoții, modul în care este folosit limbajul poate face cititorul să zâmbească sau să plângă, la fel ca și atunci când ascultă muzică sau se uită la un film. Din acest motiv, preluând strategiile de content-writing, cei mai mulți nu fac decât să își îngroape propriul stil de scriere în conformarea față de ce îi este mai ușor să citească publicului. Iar publicul nu face decât să aleagă ceea ce este mai ușor de citit. Precum se vede, globalizarea câștigă tot mai mult adepți în ideea că tot ce este ușor și comod este mai bun, în timp ce oamenii lipsiți de principii fac bani pe lenevia mulțimilor.
Generalizând,
alegerea de a fi cititor sau consumator de ”produse de conținut” îi aparține
fiecărui în parte. Fiecare alege să fie sau nu conștient de influența muzicii
pe care o ascultă sau culturii și mediul din care extrage informație. Dar
adresându-mă celor care sunt preocupați constant de analizarea propriilor
gânduri și nevoii de a comunica ceea ce gândesc, vreau să transmit un singur
mesaj: ” Scrieți, dacă aveți ceva de spus, scrieți. Să ai ceva important de spus este un
talent, iar societatea are nevoie de talente care să defavorizeze non-valorilor actuale. Eu am nevoie de ele.”
No comments:
Post a Comment