Saturday, February 10, 2018

Textual description of firstImageUrl

Scrisul – artă sau produs de marketing





Au rămas prea puține de spus. Toate au fost spuse cândva de către cineva, mult mai bine decât o spun eu sau tu. În legătură cu tine încă mă îndoiesc, dar în ce mă privește pe mine o știu cu siguranță. Este dificil să nu devii banal în ziua de azi, când toate sunt spuse și tu nu ai face decât să le repeți. Dar înainte ca acest gând să te descurajeze în a te apuca de orice formă de scriere sau exprimare publică, mai aruncă o privire în mediul online să vezi cum internetul bubuie de mesaje lipsite de personalitate și noutate, servite iar și iar în forme consumabile de către publicul larg. Dacă ei o fac tu de ce nu ai putea să o faci?

Mediul online s-a transformat într-o rampă de la care se lansează în lung zbor artistic oameni care cred, și îi fac să creadă și pe alții că ei aduc valoare prin creația lor. Cu siguranță, valoarea mesajelor în sine este ceva relativ, pentru că unii o pot vedea acolo unde alții nu o văd și invers. Însă există un tip de mesaje care se consumă ca și Coca Cola - vândute în masă. Ele se potrivesc aproape oricui, din cauza ambalajelor pe care le îmbracă, și încearcă de cele mai multe ori să ofere o promisiune pe care nu o îndeplinesc, satisfăcând doar de moment curiozitatea trecătorilor.

Blogging-ul a devenit ceva destul de popular înainte ca eu să ma apuc de asta, iar de atunci până acum  se tot dezvoltă o întreagă teorie de comunicare a mesajelor în mediile online, care acum vehiculează sub conceptul de ”content marketing”, marketing de conținut. Cei implicați în industria producerii și popularizării ”contentului de calitate ” știu multe despre cum este posibil să ajungi viral sau citit (în cazul bloggerilor). Iar cea mai general abordată strategie este lansarea mesajul potrivit către publicul potrivit. De exemplu, temele precum relațiile dintre sexe, rețetele culinare, vedetele, călătoriile sau moda sunt orientate cel mai des către publicul feminin, iar celelalte tipuri de mesaje ce țin de politică, știință, sport, economie sau alte domenii de cultură generală sunt populare în râdurile audienței masculine. Acestă strategie pare a fi destul de stereotipică și poate n-ar trebui să mai aibă loc în societatea contemporană, cu condiția că ar înceta să mai funcționeze. Însă, de vreme ce publicul feminin continuă să consume texte tipic feminine despre ”cum trebuie să îți iubești femeia” sau ”cum să ții o femeie puternică în viața ta”, strategia ne-etică a majorității bloggerilor poate fi îndreptățită pe măsură.

Vorbind despre altă tehnică care funcționează perfect în introduceri sau titluri promițătoare, aș putea să o asemăn unei bomboane pe băț, unei ciocolate sau unei înghețate (fiecare cu ce preferă să fie ademenit). Ea te face să nu observi cum textul te trece ușor printre cuvinte, aducându-te acolo unde nu ți-ai imaginat că vei ajunge vreodată, chiar în cuprinsul lui! Iar dacă încă nu ți-ai dat seama despre ce este vorba, acum este momentul să afli. Această vestită strategie este...”suspansul”! Pintr-un efort minor de creativitate, ”suspansul” îți poate ține pacientul în viață în timp ce tu încerci să îi introduci în minte doza ta de ”adevăr”, care formulată într-o singură propoziție nu ar avea același efect asupra cititorului în comparație cu situația în care ea îmbracă maniera ”stai să vezi ce urmează”. Iar asta ajută cititorul să trateze chiar și cel mai banal mesaj presărat cu note de suspans între paragrafe asemeni unei mâncări obișnuite servite la un restaurant de lux.

Suspansul este util pentru că poate fi combinat cu orice, dar mai consumabil decât suspansul sunt formele compacte de scriere tip listă, ca și ”Top 10 cele mai frumoase destinații din lume” , ”10 motive să înveți o anumită limbă”, urmate de categoria articolelelor ”cum să”, ”Cum să slăbești într-o săptămână” ”Cum să fii mai productiv” sau ”Cum să scrii atunci când nu ai nimic de spus”, etc. Dacă suspansul se consumă ca și Coca Cola, atunci aceste tipuri de articole se consumă mai degrabă ca și chips-urile, înghițite mecanic și ușor, cu minim efort în a urmări desfășurarea ideilor aranjate pe puncte, înfrumusețate de cele mai multe ori cu imagini ca să scurteze timpul de citire, la fel ca și în cărțile pentru copii în care imaginile sunt mai captivante decât textul. Consumarea acestor tipuri de conținut nu este o crimă, dar la fel cum Cola și chipsurile sunt contraindicate unui stil sănătos de viață, administrarea frecventă a acestor articole scade din puterea analitică a cititorului, satisfăcându-i doar curiozitatea de moment.

Cu toate acestea, strategia articolelor structurate este folosită și în cazul conținutului de tip informativ, care abordează teme legate de știință, limbă sau istorie, încercând astfel să cultive cunoștințele de cultură generală ale cititorului. Iar pentru că uneori scopul scuză mijloacele - dorița de a aduce valoare pentru cititor scuză mascharea mesajelor de genul sub formele descrise anterior. La polul opus, însă, nu orice ”creator de conținut” are scopuri nobile, pentru că în condițiile creșterii rapide a like-urilor și viralității din mediul online, cam fiecare este tentat de dorința de a se proslăvi rapid, a căpăta recunoaștere și apoi a transforma business-ul său în bani, uitând treptat de calitatea conținutului pe care îl promovează. Așa ajung cei mai mulți să servească ”fast-food” maselor înfometate. Iar ”fast-food”-ul se caracterizează prin abordarea trendurilor sau clișeelor lipsite de noutate.

Nemaivorbind despre portalurile de noutăți subiective care preiau știrile de ultimă oră și le servesc sub eticheta ”Șocant!”, mai există și popularele teme de ”Life Style”, care în cele mai multe cazuri scriu de dragul trendului cu care se asociază cititorul și nu de dragul mesajului pe care vor să îl comunice. Adică, dacă tu te consideri ”vegan”, vei citi articolele despre veganism ignorând calitatea scrierii sau veridicitatea surselor, căci conținutul te poate convinge prin ideea că tu te identifici cu el, alimentându-ți egoul ca și în cazul articolelor despre „Cum să afli dacă ești empatic” sau ”Cum să depistezi un narcisist” (în engleză sunând mai ”fancy„). Și acum, imaginează-ți de câte ori un articol pe care l-ai citit conținea toate cele enumerate mai sus: un titlu promițător de tip ”Top cele mai....” ”Cum să,...” , o introducere care te ține în suspans și te trece direct către cuprinsul textului unde poți găsi o listă cu locuri frumoase din lume sau vedete care probabil au făcut ceva ”important”, în care încheierea te-ar ruga să aștepți articolul următor sau pur și simplu s-ar finaliza fără concluzie. Ce le lipsește articolelor de genul este mesajul și personalizarea, adică tot.

Mesajul și personalizarea sunt importante într-un text, pentru că ele fac cititorul să gândească, să analizeze tema, să reculeagă informația de care el însuși dispune, devenind critic față de cele expuse. Luând în mână bățul, maimuța a făcut primul pas spre a deveni om, iar înarmându-se cu analiza critică cititorul de rând poate face un pas spre cultivarea propriei inteligențe. Pentru că analizarea și dezbaterea unei teme este transmisă de către scriitor către cititor, cei care aleg să scrie analitic sau artistic vor ca publicul lor să gândească cu ei, considerând cititorul un reprezentant al publicului intelectual și nu un simplu membru al cârdului devorator de trenduri. Iar ca să fie clară diferența între un mesaj de bună calitate și unul de proastă calitate, să luăm drep exemplu: ”Cele mai importante trăsături pe care le apreciază bărbații la o femeie” și ”Eșecul cărților pentru dezvoltare pesonală”. În timp ce prima temă ar încearca să dezvăluie un set de calități generale, care asemeni prezicerilor de horoscop se potrivesc aproape oricui, textul cu titlul următor ar putea oferi o părere alternativă la un subiect actual, influențând cititorul să își re-elvalueze propriile concepții în legătură cu această temă. Adică, în linii generale, un mesaj important aduce cu sine schimbarea unei mentalități, poate chiar și o evoluție în gândire, în timp ce un mesaj trivial nu face decât să își crească ratingul pe seama hrănirii egoului cititorului.

Dar mai importantă decât toate strategiile de scriere este alegerea de a considera scrisul o artă și nu un produs de marketing, pentru că personalizarea și artistizmul mesajului au loc doar în acest context.
Aceste detalii țin de maniera autorului de a scrie, și așa cum arta are drept scop incitarea unor emoții, modul în care este folosit limbajul poate face cititorul să zâmbească sau să plângă, la fel ca și atunci când ascultă muzică sau se uită la un film. Din acest motiv, preluând strategiile de content-writing, cei mai mulți nu fac decât să își îngroape propriul stil de scriere în conformarea față de ce îi este mai ușor să citească publicului. Iar publicul nu face decât să aleagă ceea ce este mai ușor de citit. Precum se vede, globalizarea câștigă tot mai mult adepți în ideea că tot ce este ușor și comod este mai bun, în timp ce oamenii lipsiți de principii fac bani pe lenevia mulțimilor.

Generalizând, alegerea de a fi cititor sau consumator de ”produse de conținut” îi aparține fiecărui în parte. Fiecare alege să fie sau nu conștient de influența muzicii pe care o ascultă sau culturii și mediul din care extrage informație. Dar adresându-mă celor care sunt preocupați constant de analizarea propriilor gânduri și nevoii de a comunica ceea ce gândesc, vreau să transmit un singur mesaj: ” Scrieți, dacă aveți ceva de spus, scrieți. Să ai ceva important de spus este un talent, iar societatea are nevoie de talente care să defavorizeze non-valorilor actuale. Eu am nevoie de ele.”




No comments:

Post a Comment