Mai cade din mine un tremur

Trece prin toate mădularele,

Prin toate colțurile ascunse ale firii mele

Și mi se așterne la picioare.

Tot ce zbura odată din mine acum se tîrăște,

Acum,tot e mai firesc și mai pămîntean ca niciodată

Acum totul e numai mizerie

Acum tot e real...

În tăceri se rupe din mine de fiecare dată esențialul

Și se așterne ca un covor  zdrențuit și murdar la picioarele mele.

Îmi calc iluziile în tăcere, dacă tot au fost călcate de alții ,mai înainte.

Tot ce a fost frumos din mine, se sufocă sub talpa acestei realități.

Evadez în ruine în taină de ochii lumii,

Și mă plimb prin locurile bătătorite de fericirea mea,

Eu nu mai sînt eu, eul mi-a rămas în ruine...