”Two roads
diverged in a wood, and I—
I took the one
less traveled by,
And that has made
all the difference.”
Robert Frost
Dacă te-ar
întreba vreodată cineva ce teritoriu ai vrea sa fii, ce ai răspunde? Știu că
este o întrebare stranie și poate fi interpretată diferit, dar eu mi-aș dori să
fiu o pădure. Când scriu pădure mă gândesc la pădurile alea din the Hobit, Lord
of the Rings sau alte povești ecranizate. Mi-aș dori să fiu o pădure fermecată
cu copaci mari și înfiorători, animale salbatice, mlaștini și o cabană
înfundată în desișuri unde ar trăi o vrăjitoare. Ea, ca și inima pădurii ar simțit
fiecare mișcare a naturii și ar recunoaște oaspeții nepoftiți din depărtare,
întinzându-le diferite capcane pe care ei le-ar evita după cum le este cugetul.
Dacă aș fi o
pădure, cărările mele ar fi niște căi către mine însumi, iar urmându-le m-aș pierde
tot mai mult în sălbăticie încercând să citesc în semne calea corectă, și cel
mai des aș alege-o pe cea grea în locul celei ușoare, crezând că ea mă poate
învăța mai multe - că fuga este sănătoasă în cazul când dai peste un urs, ori
că nu este rău să cunoști mai multe lucruri despre ciuperci înainte să le
gătești. Și totuși, să aleg calea cea grea este un obicei aproape prost pe care
îl blestem dese ori înainte de somn în momentele când îmi pare că o fac în
zadar pe eroul. Atunci încerc să adun destule motive ce m-ar face să mă dezic
de teoria mea naivă și să ader comunității oamenilor care aleg drumul cel mai
ușor către câștig, dar de fiecare dată eforturile mele eșuează.
E ușor să îmi
explic încăpățânarea cu care mă apuc de tot ce pare a fi greu și nu este
recomandat, o temă mai grea pentru un eseu sau o schimbare cu traiul într-o
țară străină unde ar trebui să reiau cursul adaptării și integrării în societate.
Această încăpățânare vine poate din ideea că eu pot să fac asta, să parcurg
drumul cel mai greu și să ajung învingătoare în final, dintr-o încredere poate
oarbă în ideea că eu sunt diferită sau pur și simplu o fac pe deșteapta. Dar
oare faptul că am ales și am parcurs calea cea grea de atâtea ori nu este o dovadă
a capacităților mele? Eu zic că da. Mai mult decât atât, toți cei care aleg și
urmează calea cea grea sunt diferiți, pentru că ei au demonstrat că pot să o
facă. Indiferent de ce cale anume este vorba în situația lor: o problemă de
sănătate, un job full time și o familie de întreținut, un job full time și o
familie de întreținut plus universitate, o afacere personală și universitate - alegerea și parcurgerea acestui drum nu este
doar un succes, dar și o confirmare a faptului că ei sunt diferiți, și din
acest motiv ei pot să aleagă calea cea grea.
Diferit nu
înseamnă neapărat mai bun, pentru că nu există un mai bun universal, există un
mai bun la ceva. Dacă încerci să înveți cum se cântă la un instrument muzical
alegând cele mai grele compoziții muzicale, probabil că ar trebui să exersezi cel puțin două ore pe zi pentru a le interpreta ca atare, iar
dacă vrei un rezultat mai bun, poți să exersezi și cinci ore pe zi, dar asta cu
siguranță nu te-ar putea face mai bun decât cel ce cântă bine la un alt
instrument sau știe să administreze bine o afacere. Asta te-ar face diferit în
arta de a învinge asupra ta - ceea ce unora nu le este dat să înțeleagă, pentru
că ei nu își doresc să concureze cu ei înșiși.
Concureța cu noi înșine este ceva ce nu ne
face niciodată mulțumiți, pentru că orice câștig în această luptă este și o învingere
asupra noastră. E ca un joc de volei în care tu joci împotriva ta. Tu îți setezi
plasa destul de sus și petreci ore în șir în fața ei încercând să marchezi, ca în
momentul succesului adversarul tău să te acuze că ”așa zisa ta victorie” ți-a
luat prea mult timp. Prin urmare, calea cea grea te transformâ în cele din urmă
într-un perfecționist, un sacrificiu în plus la toate celelalte sacrificii care
cu siguranță te va trezi în miezul nopții să te întrebe dacă se merită. Se
merită să depui atât de mult efort pentru o cauză? Se merită să îți creezi
singur obstacole când poți alege să faci lucrurile mai ușor? Se merită să scrii
articole pe micuțul tău blog când nu știi dacă cineva vreodată le va citi? Răspunsul
la toate aceste întrebări poate fi ”da” cu o condiție - tu să fii cel care
crede.
Credința în
scopul final al călătoriei tale este ca și credința în Dumnezeu - nu îl vezi,
dar știi că e acolo. Această credință e ca un fel de autoprogramare, autohipnoză
ce te ajută să vezi mai bine mijloacele intelectuale de care te poți folosi. Când dorești să îți îmbunătățești starea fizică, alegi drumul mai lung către casă
sau urci scările fără lift, iar când dorești să te exprimi și să gândești
mai rapid, citești texte mai grele de consumat, scrii eseuri pe teme mai complexe
sau continui să postezi din când pe micul tău blog.
Dar cele mai importante
sunt abilitățile pe care le putem dobândi alegând mereu calea grea în schimbul
celei ușoare, una dintre aceste abilități este reziliența. Citând Wikipedia, ” Reziliența
este definită frecvent drept capacitatea ființelor umane de a se adapta într-o
manieră pozitivă la situații nefavorabile.”Prin urmare, situațiile dificile ne educă
capacitatea de a ne adapta, iar adaptarea face diferența în cele din urmă între
oamenii care au succes și cei care eșuează. Și totuși, este destul de greu să faci
o cursă de lungă durată gândindu-te mereu la linia de ”Finish”, iar motivul care
îi face pe cei mai mulți dinte noi să aleagă căile ușoare este lipsa viziunii
pe termen lung sau lipsa unui obiectiv mai apropiat. Cei mai mulți nu înțeleg
că scopul efortului fizic nu este neapărat să arăți mai bine, dar să capeți
concentrare pentru a-ți înfrunta limitele, iar scopul scrisului nu este să
devii scriitor, dar să știi să îți aduni mai ușor gândurile. În același mod, calea
grea o aleg cei ce văd drept scop abilitățile pe care le pot dobândi și nu succesul
final.
Dacă și tu te
simți în pielea eroului naiv, nu căuta argumente împotriva viselor tale. Ai încredere
în calea grea, căci în final această decizie din urmă va face diferența.
P.S.
Și tu dacă ai fi
un teritoriu, ce teritoriu anume ai fi? (Această întrebare nu are nicio legătură
cu întregul text, e doar un exercițiu psihologic de autocunoaștere.)
Desert
ReplyDelete