Nimeni nu cade
niciodată.Nu se întâmplă niciodată să cazi, să cazi, să cazi, să cazi și să
crezi că ești mort, acum, în clipa asta.Ce mai sunt și aiurelile astea, că de
câte ori cădem nu scoatem o vorbă, ne este rușine să fim oameni. Ce porcos din
partea noastră. Nimeni nu cade, noi nu vorbim despre asta, despre tot ce e
important pentru noi, noi nu vorbim deloc, doar deschidem gurile și susținem
convorbirile inițiate de alții.Toată viața noastră sunt interviuri de angajare,
”... spuneți-ne și nouă ceva despre dumnevoastră...”,...” ...păi, îmi place să
petrec tipul liber cu prietenii, să ies în oraș, să fac sport, sunt o persoană sociabilă...”,așa
vorbești cu ăia care ar putea să îți furnizeze bani, vrei sa fii drăguț în fața
lor, o nouă copie a candidatului dinaintea ta, nu devia de la standarte că
riști să pari ridicol, și dacă pari ridicol lumea te judecă, și dacă lumea te
judecă te simți prost, ei nu mai vor să fie prietenii tăi, își iau lopățica și
pleacă să se joace în alt nisip, cu ăia care poate vorbesc prea mult dar nu vorbesc prea
multe .
Ba da, acum în clipa
asta sunt mulți oameni morți, ducându-și mâinile la cap cu gândul :” Ce mă
fac?”, și oboseala e tot ce mai au acum în suflet, și ochii le sunt aplecați
spre pământ și capul li se lasă în palme. Și apoi ei încep să se lase treptat
la fund, se scufundă ca niște papuci rupți, aruncați de cineva în mare, uzura
lor e iremediabilă pentru stăpânul lor. La fund cu ei, nu mai sunt buni de
nimic. Și iar e noapte iar gândurile te abat, te bat și te abat din drum și nu
te lasă pur și simplu să dormi și să nu îți pese.
Iar dimineață tot
va fi altfel, dimineață lumea te atacă. Deschide ochii, ești aici dinnou,
începe să dai din coate, aseară a fost doar un vis, nu te mai gândi la asta,
dacă nu vrei să mori cu adevărat păstrează-ți nopțile pentru asta. Mori în
gândurile tale și chinuie-te cât poți înainte să adormi, e unicul lux pe care
ți-l mai poți permite. Rămâi cu tine însuți noaptea, rămâi, ăsta e luxul
tău. Nopțile în care dormi sau nu dormi
cu cineva nu sunt luxul tău, sunt niște realități pe timp de noapte. Niște
tentative de a transpune pe cineva din realitatea zilelor normale, în
realitatea nopții sufletului tău. Și sunt minciuni, sau nu. Dacă sunt minciuni
durează iar și iar cât tu îți sacrifici
nopțile în care poți evada din realitate, pentru cineva care vine de la lumina
zilei să îți presoare lingușiri peste noaptea ta sacră. Oamenii cărora le place
să traiască ziua, sunt niște lași, ei dorm nopțile și nu își fac griji pe seama
identității lor eșuate în concursul societății.
Sau poate, uneori,
rar de tot, pentru o perioadă atât de scurtă de timp, tu aduci oamenii de la
lumina zilei și îi faci să viseze lângă tine. Atunci totul devine frumos, și
voi vreți să lipiți steluțe fosforescente pe tavan și să va uitați în întuneric
la ele stând culcați pe covor, și să zâmbiți,... acum sunteți în lumea voastră.
Și e minunat, e minunat...
Salveză-ți nopțile
și mori în ele, nu muri pe timp de zi. Ziua trebuie să funcționezi.Nu asculta
pe nimeni, nu te judeca,nu cauta datorii, mori de doruri, mori acum, chinuie-te
cât poți. Somnului i se va face milă de tine și te va lua. Exact, somnul e ca
și moartea. Noaptea se moare, iar ziua se luptă.
No comments:
Post a Comment