Wednesday, October 22, 2014

Textual description of firstImageUrl

Atitudine.

        




      Mi s-a întâmplat să merg la un interviu de angajare pe un post din ăla mai accesibil pentru studenți. Am stat la coadă să intru la interviu, dar mi-a plăcut să stau în coadă, pe canapea aștepta un bărbat, era îmbrăcat în niște pantaloni militari, ghete militare, un tricou de un albastru spălacit și un chipiu prăfuit cu flagul României pe el. De cum l-am văzut mi-a stat milă de el,părea să fie unul din oamenii care sunt puși într-o situație critică în viață, situații critice din alea de care se văd prin filme și la tot pasul pe străzile Bucureștiului. Pe fața lui se citea chinul și în același timp corectitudinea ce poate fi sesizată doar în ochii unui om trudit în tot sensul cuvântului.Riduri vagi de nopți nedormite, aerul lui incomod și probabil efortul cu care își înfrunta orgoliul umblând să caute peste tot de lucru și ajungând astfel în locul în care am ajuns și eu, doar că poate el avea să facă o slujbă mai complicată, una pentru un bărbat care știe să accepte cu demnitate și o slujbă mizeră pentru că e nevoit. Nevoia era cea mai de seamă certitudine care i se putea citi din tot ce făcea. Avea însă un aer calm, și asta se referă mai mult oamenilor inteligenți, poate ar fi fost el unul din ei, poate, cu o probabilitate de 80%.

       
       Și totuși era. Citea o carte în timp ce aștepta. Această imagine a făcut să se verse în sângele meu un sac de endorfine în nici măcar o secundă. Era de parcă eu contemplam un cadru pe care alții din jurul meu nu erau în stare să îl observe.Bărbatul își aștepta calm să îi vină rândul, și citea ”De la idee la bani” de Napoleon Hill.Și eu l-am văzut, poate doar eu recunoșteam grandoarea acestei imagini a unui biet individ uman strivit de viață ,dar cu speranțe senine și mari , care în ascuns de ochii lumii își croia propriul drum ,eram sigură că va reuși odată, pentru că avea ceea ce e destul unui om de succes pentru a lupta până la capăt, atitudine. Mă simțeam onorată și fericită. Am zâmbit mult timp după ce am ieșit de acolo. Am prins un moment de credință din viața unui om...


                                    ,nu m-am reținut să îi fac o poză,pentru că m-a impresionat.
                                       

No comments:

Post a Comment