Toate se rezolvă, problemele pe ele însele și oamenii pe ei
înșiși. Paradoxal, dar fiecare își ia ce i se cuvine, nici măcar nu e necesar
să depui efort , groapa mereu se formează în locul din care tu ai plecat și se umple
cu ceea ce oamenii au în ei cu adevărat,
dacă privind în urmă vezi o groapă cu deșeuri, fii sigur că ai plecat la timpul
potrivit, altminteri tot conținutul acelei gropi avea să se revarse asupra ta
odată , când nici măcar nu bănuiai, zi mulțumesc lui Dumnezeu că ești curat ,
nu spune nimic doar scuipă de sus în gunoiește și pleacă.
Mai pute în urma
ta, putoarea se răsfrânge tot mai tare, animale vagaboande te latră de sub
mormane și te râd de parcă tu ești în locul lor, dar nu e așa, apleacă-ți fața
încruntată să vezi cum se vaietă în disperare nătângii, compătimește-i, e cel
mai crud lucru pe care poți să îl faci. Nu-ți fie frică să îi scuipi, oricât de
mult ar lătra nu pot să ajungă la tine, ei sunt în groapă , iar tu ești sus, tu
ai pășit peste ea, mergi mai departe pe cărarea buruienoasă și bate poteca cu
proprii tăi pași. Nu vezi drumul? El se formează sub picioarele tale. Lasă
javrele să latre, în lătratul lor se aude plânsul după un loc curat de care nu
au avut parte, mizeria le este lăcaș.
Fii însă atent, nu dona bunătate, bunătatea e
sângele tău, nu îl dona mereu necondiționat, odată te vei simți sleit de puteri
din cauza unei ”donații exagerate” . Nu îi considera prieteni pe cei care nu știu că sunt prietenii tăi, pe cei a căror
patimă te-a durut odată, pe cei în care ai vrut să pui o bucată din inspirația
ta dându-le voce să vorbească. Afecțiunea nu mai e la modă. Nu iubi oamenii, ei
nu știu să iubească, ei nu știu să se iubească nici măcar pe sine.
Există reguli
nescrise, care te învață să trăiești, una din ele spune că oamenii lași se neagă
cu ușurință pe sine însuși, neagă tot, în fața scumpei lor conștiințe, neagă
slăbiciunile lor, neagă trecutul lor, neagă amintirile lor, neagă relația cu
tine, neagă respectul, politețea și își proslăvesc egoul. Bate-le din palme ca
în filmele americane, sacadat și rar la început, apoi mai cu entuziasm și strigă-le
” Bravo!„ cu zâmbetul
pe față, apoi pleacă în tăcere, consemnând cu un mesaj incoerent plecarea ta
definitivă. Nu încălzi șerpi la pieptul tău, fii realist.
Fii ferm în deciziile tale, nu te lăsa purtat
de valul compasiunii, nimeni nu îți va înmâna medalii pentru bunatatea ta.
Fiecare își închipuie că este sincer și îți vrea bine, și niciodată acel
fiecare nu își va recunoaște ipocrizia când te va răni. Oamenii îți urează
fericire, dar asta nu înseamnă că se oferă cumva să contribuie la realizarea
ei. Se întâmplă să vezi în unii mai mult de cât ei sunt cu adevărat, se
întâmplă, resemnează-te cu ideea că e o iluzie, niciodată nu poți fi sigur de
nimic, nu îți băga valorile în bănci nesigure, nu vei primi procente, odată cu
inflația vei ajunge prin judecăți încercând să îți scoți investițiile, gândește
în avans, păstrează-ți valorile în tine, e cea mai bună investiție pe care poți
să o faci.
Acum că am ajuns
la sfârșitul acestei foi A4, pot recunoaște cu rușine cât de greu mi-a fost să
scot cuvintele din mine, mi se întâmplă uneori când problema e acută și e a
mea. Contractul e desființat, mă semnez sub fiecare cuvânt scris, mai bine
acum, de cât să mă trezesc odată cu un cuțit în spate.
Oameni de neînlocuit nu există, un om în plus, un om în
minus... Eu vreau să fiu un om în minus. Goodbye my crazy friend, goodbye...
No comments:
Post a Comment