Hai să vă scriu despre libertate. Acum când tu citești, ori
tu, celălalt ,preocupat de alte idei, provenite din sentimentul predominant ce
îți acoperă conștiința,căci știu sigur că există un singur sentiment
predominant din care se nasc ideile noastre ”obsesive”,pe care le numim
”obișnuite”, acum poți crede că îți scriu ție, o fac chiar acum. Știai că ești
liber? Scriu liber și nu liberă pentru că cuvântul ”om” e la masculin.
Niciodată nu te-ai gândit că ești liber cu adevărat, pentru că ți-i frică, tu
nu obișnuiești să te gândești la asta, tu mai degrabă te-ai gândi ce să măninci
diseară ori cum să te descurci mai bine la serviciu,la facultate,la școală, cum
să îi ajuți pe ai tăi ,cu toate că nu ești încă în stare de asta, cum să faci
bani pe căi ușoare, ce serial să mai privești ca să îți ucizi timpul liber, cu
ce să te îmbraci mâine ori diseară când vei ieși cu aceeași oameni ”liberi” ca tine care vor face glume ca să se
relaxeze lăsând în umbra gândirii lor planurile , concepțiile de acțiune pentru
rezolvarea unor probleme de rutină...ș.a.m.d.p. Când îți spui ”Sânt liber!”, ce
simți? Ești confuz, nu știi ce să faci, întrebare pe care vrei să ți-o pui este
”Și ce să fac cu asta? Ce să fac acum că sânt liber?” Mulți dintre noi s-ar
întreba: ” Ce trebuie să fac?”
Oamenii mereu vor să știe ce au de făcut, ei nu sânt în stare să decidă
desinestătător ce să facă. Cineva ar
spune:”Nu,nu ai dreptate,eu sânt în stare să decid ce să fac!”, dar oare ceea
ce decizi tu, este cu adevărat ceea ce îți dorești? Sigur, nu putem merge
împotriva întregii lumi, nimeni nu ne va susține dacă am zice :” Astăzi nu vreau să mă duc la serviciul
meu, pentru că îl urăsc, astăzi vreau să sar cu parașuta!”, nimeni nu va dori
să iasă din izolarea propriului său comfort, să încerce măcar a înțelege de ce noi ne dorim altceva, de ce ne
comportăm altfel de cât se cuvine.
Așa dar, ce i se cuvine acestei ”libertăți”
? Cum își poate afla sensul primordial
acest cuvânt transformat și intrepretat
în cele mai diferite moduri de civilizația noastră omenească? Lideri
politici,guverne, șefi,profesori, părinți
, enumerați în scară descrescîndă ,conform potențialului uman pe care îl pot influneța,
sînt oameni la fel de slabi ca și noi, oameni care tind să creadă în ceea ce li s-a spus
fără să dea prea multe întrebări. Libertate a fost și atunci când oamenii
stăteau în rând pentru un pumn de grâu, li se spunea : ”Sânteți liberi pentru
că puteți lucra, mânca, cât vi se oferă, și în cele din urmă , voia să se
spună, sânteți liberi pentru că vă cruțăm viețile”. Libertate era și atunci
când copiilor în școli li se promovau modelele unor oameni perfecți, ...perfect
de ipocriți, libertate este și acum, când în școli se impune exemplul unor
elevi universali, care știu de toate, care trebuie
să le știe pe toate, să fie primii mereu, să fie primii acolo unde se cere, nu
acolo unde le este spiritul.Libertate este și atunci când omul care pretinde că
te iubește și îți vrea bine, îți impune reguli , ca fiind norme morale într-o
relație, pentru a câștiga toată atenția ta, sau pentru a-și demonstra lui
însuși ce valoare enormă are în fața ta.Până la urmă, libertatea e
posibilitatea de a lua decizii desinestătător, și pot spune cu certitudine că
cei ce ne oferă libertate, sânt cei ce ne iubesc cu adevărat, acea libertate
corespunzătoare fiecărei etape de
existență , pornind de la copilarie și sfârșind cu bătrânețea.
Dumnezeu este cel
ce ne iubește mai mult de cât toți, anume prin faptul că ne-a oferit o
libertate deplină!
Atunci când ne gândim la noi înșine, separați de orice intervenție
lumească, de orice relație împovărătoare, de orice datorie,atunci, nu sântem
egoiști, cum obișnuim să credem, atunci sântem liberi!Atunci avem voie să
gândim ce vrem , fără a ne critica dorințele și aspirațiile, atunci putem
înțelege că, de fapt, mereu am avut voie să o facem. Atunci putem înțelege, că
acest atunci, e un veșnic acum. Ca să ne satisfacem pe deplin
libertățile, e destul să întrebăm : ”Ce simt?Ce mă poate face fericit?Am fost
vreodată fericit?De ce nu mai sânt?Cine mă poate face fericit?Sânt eu
ăla?!”.... și universul îți va răspunde:”Da, tu ești!”.
Respiră,
gândește-te la viața ta, de parcă Dumnezeu , sau puterea ceea pe care o
considerăm îndrumătoare , este mereu concentrată asupra ta, fii egoist în
sensul cela improvizat de tine însuți, nu căuta oameni să te citească și să te
recite în glas așa cum îți dorești tu, așa oameni nu există, exiști doar tu, cel
care visează să întîlnească un om la fel de liber, ca să poată forma cu el un
întreg , bucurându-te de deciziile nesufocate de opinii prostești, pe care le
puteți lua împreună.
No comments:
Post a Comment