E deja răsărit,deja e nevoie să îmi vin în fire şi să mă las de obsesiile mele.Îmi pare rău să recunosc de atîtea ori în mine unele calităţi transmise prin eriditate... Ce bine ar fi în viaţă să ocupăm o singură pozitie ,corectă,din punctul nostru de vedere,şi să ne ţinem de ea.Din păcate,omul este schimbător.Poate este vorba în principialitate,poate  în prea multă nebunie,însă,noi sîntem şi vom rămîne mereu străini unii pentru alţii.

       Situaţii incomode,necesităţi diverse,gelozii,neîncredere,...visele par frumoase văzute numai la distanţă.Cît de multe se pot citi într-un simplu gest uman.Uneori avem nevoie de ani ca să înţelegem că o anumită persoană nu e aşa cum am crezut defapt.Dar dacă am privi mai real lucrurile şi am trage concluzii din toate situaţiile ,poate ar fi posibil să evităm unele dezamagiri.

     O chestie absolut stranie e faptul că, atunci cînd  începi cu adevărat să simţi apropierea, toate certitudile se aruncă în faţă demonstrîndu-ţi, că nu merită să rămîi vulnerabil în faţa cuiva.La ce bun toate?La ce bun să fii gingaş, la ce bun să cauţi căldură?Cînd de fapt, oamenii mereu rămîn străini unii pentru alţii,egoişti.Ştiam o simplă ipoteză,tot ce e vechi,nu mai inspiră...Şi totuşi refuzam să cred pentru frînturi de clipe ca oamenii se satură unii de alţii.Dar ei se satură,...

             

Există persoane...           

   

        Înainte să adorm,în una din nopţile în care îmi pare că gîndul meu e o parte din cosmos,mai inspirat şi mai sclipitor,ca o pulbere de stele,mi-a fulgerat prin minte un adevăr,unul,poate,dedus din modesta mea existenţă.E adevărul meu.Dar  cineva se poate regăsi în el.Cînd formulam această constatare pe care o am acum în minte,trăiam aceeaşi stare pe care o trăiesc cînd mă doare încheietura mînii stîngi.

       

       Am răsfoit un pic în dulcile mele melancolii,că să realizez ,că în viaţă există diferite persoane,dar ceea ce le face să fie diferite cu adevărat e atitudinea ta faţă de ele.Există persoane spre care tinzi şi simţi o caldură suavă cum se prelinge între voi.Persoane a căror cuvinte îţi par inedite, de parcă ele ar vorbi din numele tău,de parcă ele ar şti ce e în capul tău.Aceste combinaţii sînt

uimitoare,zău,mister,provocare,inteligenţă,pasiune...Clipe tremurator de dorite,imagini absurd de perfecte,aruncări în extreme,patimă,confuzie,.. adevărate trăiri.

       

       Şi există alte persoane,care apar în viaţa ta,obişnuit. Se comportă obişnuit,din frică să nu te sperie sau să te dezamăgescă.Se comportă „cum se cuvine”.Şi totuşi,în stîngăcia lor se citeşte sinceritate.Vin să se apropie treptat,şi totuşi insistent de tine, arată simplu şi deschis.Nu ştiu cum să producă impresie,şi asta e adorabil.Nu zîmbesc fals, nu glumesc necontenit,iubesc lucrurile frumoase.Se deschid sub ochii tăi ca nişte flori,arătîndu-şi  toate trăsăturile ascunse,copilăreşti,cinstite.Îţi spun că te iubesc,şi stau cu tine atunci cînd ai nevoie,ca să confirme adevărul cuvintelor pe care le rostesc.Te consumă în orice cantitate,mai multă sau mai puţină,mai pamînteana sau mai divină,mai isterică şi mai drăgălaşă.Şi chiar dacă nu te cunosc din start,apropierea vă învaţă pe ambii să vă cunoaşteţi reciproc.Sînt diferite de tine, au alte interese, nu înţeleg toată arta de care tu eşti pasionată,dar poate  nu o înţeleg ca tine,poate o văd pe tine şi pe ea în felul lor.Poate ,anume asemenea persoane te văd reală,şi nu aşa cum vrei tu să fii.

    

       Cînd vine vorba să alegi între aceste persoane şi între aceste atitudini,e bine să alegi persoanele de tipul doi,din simplul motiv că ele sînt reale.Ele nu există numai în capul tău,ele te impun să trăieşti pe dinafară,să calci peste orgoliu,peste teamă,peste apatie.Ele te impun să exişti.Asta e incomparabil...

    

        Aşa deci,dacă veţi avea vreodată în viaţă remuşcări,dorinţe neîmplinite,patimi,e destul să priviţi alături pentru a realiza cît de importantă este persoana care vă susţine.