Din ceruri se mai
scurge un an,acelaşi timp fără gust,inodor se prelinge pe întinsurile unei lumi
stabile şi
monotone,asemeni unui val de apă cristalin şi veşnic căzător de pe
stînca necuprinsului...
Lirică
introducere,în modul meu,Dumnezeu ştie introducere în ce anume este,ştiu doar
că fac ceea ce îmi place,şi mă simt împlinită în acest context.Mă gîndeam la
lumile noastre,cît de limitate sînt şi cum unii din noi pot trăi veşnic în
sînul lor,fără să ştie de fapt grandoarea universului si frumuseţea lui.Alţii
ar întreba pentru ce,pentru ce avem nevoie să aflăm despre lucrurile care
niciodata nu ne vor aparţine,care nu ne hrănesc aşteptările zi de zi,...eu zic
că nimic nu se compară cu aces sentiment,sentimentul unei descoperiri,atunci
cînd ai văzut de toate,sau cel puţin aşa îţi pare,îţi pare că ştii toate
colţurile şi poţi prezice toate acţiunile banale care se petrec în lumea ta şi
din senin se află o noutate,în mărimi uimitoare,aş spune o noutate de
anvergură,dacă ar fi plauzibilă utilizarea acestui cuvînt în contextul
dat.Această noutate te copleşeşte,te inspiră,te face să vezi totul altfel,o
altă lume,cu alte răspunsuri şi mai ales ,cu alte întrebări.
Parinţii noştri,ei nu ascultă muzică,ei nu
au filme preferate,ei sînt fii şi fiicele tutunului,cînd familiile lor
numeroase şi mai puţin numeroase cultivau şi păpuşeau tutunul că să cîştige
ceva bani pentru supravieţuire.Altminteri,buneii noştrii chiar supravieţuiau,dar
niciodata nu se plîngeau de traiul lor mizerabil.Ei nu aveau maşini
automate,erau nevoiţi să spele rufele cu mîinile,dar cred că erau mai curaţi de
cît sîntem noi acum,ei tăceau sup papucul dictaturii,erau oameni mici,nu aveau
cumputere şi telefoane mobile care sa le faciliteze comunicarea,dar totuşi
comunicau mai eficient unii cu alţii,ei nu aveau televizor,era doar unul la un
sat întreg,în schimb însă atunci cînd se strîngeau cu toţii în faţa acelei drăcovenii ,copii şi bătrîni
crescuţi din poveşti şi legende,ei erau uimiţi,de marea lor descoperire,pe
atunci ei mai puteau fi uimiţi...Aş vrea să
merg de mînă cu mama mea prin toată Europa,şi să îi arăt lucruri noi,lucruri
irepetabile,vreau să îi văd uimirea ei,probabil că această expresie care aş fi
putut să o urmăresc pe faţa ei,ar semăna cu o perlă veritabilă,un act de umanitate
primordială,aşa cum scria Blaga, „un strop din lumina
creată în ziua dintâi..”
creată în ziua dintâi..”
Cu ce mai poate fi uimit un tînăr
contemporan?Cu un un nou model de telefon mobil performant,aparate inteligente
şi roboţi,jucuri la computer,automobile frumoase pline de cai putere,colecţii
de haine la modă,jucării ,într-un cuvînt.Este adevărat că toţi tinerii se
maturizează şi probabil îşi schimbă concepţiile despre viaţă,dar ce rost mai
are să le schimbi,crezînd că devii mai bun cînd de fapt te înghite rutina,da da,şi
asta ne aşteaptă pe fiecare.Odată nimeni nu se va mai întreaba ce a pierdut,doar dacă ar fi vorba de
bani,bunuri materiale şi timp.Probabil că nimeni nici nu se întreabă ce a fost în el de
valoare veritabilă şi acum nu mai este,naivitatea,credinţa,pasiunea,orice s-ar
fi pierdut pe drum nimeni nu mai are timp să se oprească şi să le ridice.
Există totuşi noutăţi pe care
doar tinerii mai sînt în stare să le descopere,suflete,... cele mai dulci şi
irepetabile note de inspiraţie sînt cele care te ating în descoperirea unui
suflet,oricare nu ar fi ele,toate sufletele şi personalităţile sînt dea dreptul
ceva nou,ceva izbitor de euforic,atunci cînd priveşti în ochii cuiva şi zîmbeşti,de
parcă ai păşi într-o nouă lume.De parcă ai face cunoştinţă cu împrejurările ei
şi ai vrea să mai zăboveşti pe colinele ei lejere.
Asta
numesc eu descoperiri,dincolo de limite,dincolo de înţelesuri,dincolo de ceea
ce e mărunt şi banal,dulcea evadare din tine însuţi... Oare care viaţă e
mizerabilă?Viaţa unui orb,unui orb mediocru care refuză să vadă mai mult din
frică,refuză să înţeleagă mai mult din teama de a-şi compromite principiile
existenţei sale jalnice.Omul are putere,şi nu vrea să se ştie responsabil de
ea,eu aleg să îmi răsfrîng puterea oricare ar fi ea,puterea alegerii ,puterea
acţiunii,puterea propriei opinii,chiar dacă ştiu că pot greşi.Eu aleg să
greşesc,să trăiesc, şi să descoper.Şi tu?