Ceva Despre Chimie

Un bun prienten academic mi-a spus ceva despre chimie, cum că mai funcționează, dar cu timpul are nevoie de noi ingrediente. Căci înainte erau destule câteva grame de ceva inexplicabil pentru a crea o soluție care să producă scântei între doi, însă treptat, ceva inexplicabil s-a transformat în ceva practic și demn de respect.

Dar ca să nu apuc aceeași cale bătătorită, recunosc că magia chimică nu este doar despre cum evoluiază o relație, ci și despre cum începe. De obicei, la început, când se remarcă câte o adiere de zâmbet sau o privire curioasă, oamenii tind să își formeze deciziile influențați de senzații combinate cu imaginea generală, adică prima undă de atracție este urmată de cunoașterea stilului de viață și intereselor viitorului ales.

Dar sigur, precum zice și bunul meu prieten chimist, această metodă de selecție nu este o regulă strictă pentru ficare caz, ci mai degrabă, precum spun eu, este o tranziție din faza de imaturitate în faza de maturitate. Căci punând mâna la inimă, fiecare poate recunoaște cum în tinerețe, din lipsită de auto-conșitentizare era natural să îți placă cineva doar pentru că arăta bine și avea carismă. Dar ca să vezi, cunoscând noi părți din tine ai început să îți construiești alegerile altfel.

Adică cu timpul, modul în care selectezi partenerii capătă o nuanță subtilă de identitate pe care unii o confundă cu pragmatismul. Pragmatismul spune că tinerii fiind ne alegem partenerii cu inima iar maturizându-ne începem să-i alegem cu capul, însă nu este chiar așa. Există o diferență între lista de criterii cu care vrem să corespundă „viitoarea” sau ”viitorul” nostru îndrăgit și imaginea atractivă și fascinantă a stilului  de viață a cuiva. Nu-i așa?

Când tu pe mica ta corabie te-ai aventurat în larg, ai înfruntat furtuni și ai învățat cum să monitorizezi o criză pe mare, ai luat lecții de înot înainte să pornești la drum, te-ai calificat în navigație și ridicare a moralului de echipă pentru toți marinarii de pe corabia ta, ai fost pe meleaguri străine ca să vezi cum locuiesc băștinașii, cum crezi că ai început să exiști în ochii tăi și cum ai început să gândești că ar trebui să fie viitorul tău partener de drum? Așa e, frumusețea și carisma ajută mai puțin pe o corabie, cu excepția lui Jack Sparrow.

Și atunci ce e de făcut când trebuie să finalizezi questul găsirii partenerului perfect, colectând toate calitățile necesare scânteii chimice și modului tău de viață? Păi, o listă, vechiul testament pragmatic care să conțină tot ce ai învățat până acum, ca un test de maturizare dar nu maturitate, în care el trebuie să arate bine, să facă sport, să citească cărți ca și tine, să aibă o afacere sau să fie activ pe plan personal, să îi placă muzica și arta, iar ea trebuie să arate bine, să facă sport ca și tine, să ai despre ce vorbi cu ea, să fie înțelegătoare și să te susțină în pornirile tale, să știe să gătească, să fie activă și să aibă hobbiuri.

Puțin surprinzător, dar relațiile inițiate conform listei se mențin destul de des și pentru perioade destul de îndelungate, pentru că sunt funcționale din punct de vedere practic, căci nu degeaba le-am numit pragmatice. Totul se potrivește la început în acțiune și tot mai puțin în spontaneitate. Pai de ce? Pentru că așa a fost luată decizia inițială – pragmatic. Dar nicio grijă, există și opțiunea testului de maturitate. Și testul de maturitate are un mic detaliu, și anume, acceptarea diferenței dintre doi și dorința de a cunoaște ceva nou în comparație cu sfera ta de calificare.

Dacă tu ești marinar ea poate fi dansatoare, pentru că tu nu știi nimic despre dans și viața pe corabie te plictisește. Tu vrei să te întorci pe uscat și să faci alte chestii iar ea vrea să călătorească cu tine pe corabia ta, plictisită de anturajul ei cotidian. Cum ar fi să te simți mereu uimit de gândirea cuiva aflând zi de zi ceva nou? Ah da, asta ar însemna să te afli mereu în prima fază de îndrăgostire, dar nu spunea o vorbă din popor că dragostea cu timpul dispare? Nu dispare, mi-a demonstrat-o bunul meu prieten chimist. Dacă tot e dragostea un proces chimic, trebuie să știe el mai bine.

Cert este însă un lucru, dea lungul timpului oamenii devin tot mai conștienți de alegerile lor în dragoste. În societatea noastră modernă tot mai des se dă prioritate realizărilor, activităților, dezvoltării personale, succeselor în carieră, statutului social, cercului de prieteni în favoarea identității unui om. Prin urmare, dacă vrei să fii cu un “cineva”, trebuie la rândul tău să fii și tu un “cineva”. Așa, vrând ne vrând, oamenii intră în concursul devenirii a cine vor ei să fie, mai cu precădere, transformării într-un partener care să corespundă listei cuiva.

Dar precum mi-a zis bunul meu prieten chimist, nu există nicio listă. Există doar oameni pierduți care își regăsesc pasiunile și identitatea în cursul vieții și se ocupă de sufletele și integritatea lor în locul imagii de pe Facebook. Există acești oamenii care învață treptat să se iubească ca mai apoi să întâlnească pe cineva care a învățat să se iubească asemeni lor, fără liste sau criterii, dar totuși cu ambiții diferite și uimitoare zi de zi.

Să avem deci încredere în opinia bunului meu prieten chimist, căci precum zice o vorbă din popor, dragostea este o chimie, iar el știe mult mai multe despre ingredientele soluțiilor chimice.