Avem nevoie!

   

    Avem nevoie de multe lucruri, multe din ele sunt materiale și acestea totuși sunt mai ușor de câștigat de cât lucrurile spirituale pe care le căutăm. Problema stă așa pentru că noi știm mai degrabă ce lucruri materiale ne dorim și mai puțin ce lucruri spirituale ne lipsesc. Dacă vrei să trăiești bine ai nevoie de bani și atâta tot, în timp ce te integrezi în societate, în timp ce evoluiezi începi să înțelegi tot mai bine care e cea mai bună cale pentru a-i câștiga, și îi câștigi. The end. Fine. Dar oare Happy End? O știi numai tu.

   

   Cât de des omenirea ajunge în impas. Depresia e cea mai frecventă boală din lume, e și cea mai actuală și așa va fi până când oamenii vor învăța să se ignore complet, căci a se cunoaște deplin pe ei înșiși nu vor reuși niciodată, sunt absolut sigură că viitorul ne așteaptă cu o apocalipsă asemănătoarea filmului ”Equilibrium”, cine nu l-a privit e dator să îl privească, nu că am spus-o eu, dar așa pentru o nouă viziune despre lume.

   

   Atunci când nu ne lipsesc bani și totuși ducem lipsă de ceva , e grav. În acel moment ar fi o revelație ideală să îți dai seama de cât de multă forță, abilități, timp și sacrificii ai oferit pentru o cauză greșită precum sunt banii. În acel moment ar fi  nemaipomenit să înțelegi câtă minte încă nu îți ajunge pentru a umple golul din tine, să simți cu al șaselea simț de neghiob ceea ce unii oameni au simțit cu mult timp înaintea ta și au început să își trăiască viețile în alt mod, nu cel corect, nu, doar în modul lor.

   

    Dar asta nu se întâmplă prea des, nu fiecare unchi Scrooge are îngerul său care să îl trezească în noaptea de crăciun și să îi arate adevăratul sens al vieții. De obicei oamenii reacționează așa: ” Nu sunt mulțumit de viața mea chiar dacă am de toate,... ce să fac,... (pauză pentru gândire),...cred că sunt prea obosit, e o criză de nervi, mă mai odihnesc și continui să mă bat cu capul de același perete, ale aceleiași cuști ,până  voi ajunge să mă bat cu capul de peretele sicriului.” Amuzant, foarte amuzant.

   

   Oamenii nu știu ce vor pentru că nu știu cine sunt cu adevărat, dacă vrei să cunoști ceva, să înțelegi ceva, să capeți ceva, să creezi ceva, începe cu tine. Cunoaște-te pe tine,  înțelege-te pe tine, recapătă-te pe tine, ( ”recapătă-te...sună neobișnuit, pentru că e uzat foarte rar, cred), crează-te pe tine. Asta e, și noi alegem mereu altceva, ascultăm mereu părerea cuiva despre cum ar trebui să fim ca să avem succes și apoi începem să ne frângem aripile, să ne golim mințile, să ne stăpânim emoțiile, să ne punem cătușile și să închidem cu zgomot ușa celulei după noi, după care să ne tolănim pe spate în patul putred al închisorii în care ne-am băgat , și să oftăm : ” Ce bine e acasă!” 

  

    No place is better than home! Aha, pe dracu! Casa noastră e Terra, oameni buni! Vă știți voi oare casele? Nu ,mă, casa ta nu e apartamentul tău împuțit de la etajul patru cu 2 odăi și cu un balcon plin de mucegai, nu! Nu e casa ta la sol în care ai băgat o grămada de-a bani și sacrificii să o construiești, ca să fie mai arătoasă și mai mare ca a vecinului. Omule, casa ta e Terra, gândește-te la cât e de mare casa ta ca să îți poți da seama că locul ăla bătătorit de pământ pe care îți petreci toată viața s-ar asemăna cu un veceu, dacă ar fi să echivalăm Pământul cu o locuință umană. Da, țara ta, orașul tău, casa ta, grădina ta, e un veceu din care tu nu vrei să ieși nici în ruptul capului că te-ai apucat să citești jurnale stând pe budă și îți pare atâtde relaxant și captivat, pun pariu că în acel moment chiar te simți semnificativ,pe când tu nu faci nimic de cât să te caci. Nu vreau să par nepatriotică, dar în ansmblu asta e, cetățeni ai universului cu pașapoarte de hârtie , casele voastre în care vă petreceți toată viața fără dorința de a evada , sunt niște veceuri pline de rahatul cu care le umpleți ani și ani. Întrebarea e , ați fost vreodată în sufrageria Terrei să vedeți cum e? Ați stat să gătiți bucate delicioase la bucătăria Terrei? Ați admirat tablourile de pe toți pereții? Și mai ales, v-ați urcat în pod să vedeți luna prin fereastra mansardei? Nu, veceul vostru e prea important.

    

   De ce avem nevoie?Cică avem mereu nevoie de multe, pe când ne-am putea îndestula cu puțin pentru a câștiga ceva mai de preț de cât banii, și asta ne este libertatea. So, așa dar, Run Forest, Run...

   

   

Da, avem nevoie de oameni, îi căutăm mereu pe cei asemeni nouă, e logic.Sigur? Ce logică e asta? Feminină? (Să vedeți că am făcut două în una, am insultat-o și i-am făcut un compliment că am scris-o cu literă mare :D) Chiar, ce logică e asta să cauți pe cineva la care uitându-te să înțelegi cât de mizerabil ești tu, făcând mereu aceleași chestii, ce nou poți învăța de la o persoană cu care ai aceleași interese? Ce puteți face voi nou de cât să faceți mereu ce ați făcut, sa priviți filme, ori să va drogați, orice! Fiecare are nevoie de cineva neordinar, de cineva care să îi arate o nouă lume, o nouă înțelegere, de cineva care să îl schimbe, căci schimbarea e evoluție. Și dacă încă nu ai întâlnit acea persoană care să te uimească și să te surprindă în profunzime, care să devină o descoperire pentru tine din simplu motiv că pare nepământeană după cum îți vorbește, zâmbește, după cum gândește, să știi că nu ai iubit niciodată. Și dacă ai fost atât de prost să o lași să treacă pe lângă tine fără să ai curajul de a lupta pentru ea, să știi că ești un ratat și toată viața ta va curge la vale ca un râu limpete și monoton. Vei ajunge la 30 plus minus ceva ani să vrei să te căsătorești, că altceva nu știi ce vrei, așa e lumea, așa ești tu, ordinea socială ia decizii pentru tine, dacă ești fricos să trăiești cu adevărat. Te vei căsători cu cineva care se include în parametri, dacă nu se include, ce mai, și așa ești disperat să te căsătorești, o vei face. Îți vei iubi copiii, căci sunt cel mai bun lucru pe care l-ai putut face pentru această lume, poate ei sunt oamenii liberi și conștienți de care nu ai auzit tu vreodată. Îți vei suporta partenerul de viață, și vei tânji în ascuns după o viață străină pe care nu o ai, căci ai fost prea prost să lupți pentru ea.

   E tot. Nu m-am putut abține, cum ar scrie pe un demotivator rusesc ” психанула” . O toană de cuvinte la 2:14 de noapte. Ce să fac dacă respir mai ușor când alții dorm, și nu mă abate din drum existența lor ordinară...