20-Al doilea prag.

      Am ajuns și aici, salutări tuturor de pe treapta a doua. Prima imagine care îmi vine în minte spunând asta sunt un cârd de rățuște care încearcă să urce o scară și una câte una reușesc să o facă. Așa suntem și noi, cei de 20 de ani, mă simt acum una dintre voi,mi-am făcut vânt și am reușit să ating această ”înălțime”, cam cu întârziere, dar știți voi, cineva trebuie să ramână la urmă.

     E o cifră seminificativă, undeva în interiorul meu îmi dau seama că e mult mai semnificativă de cât 18. Și totuși, o primesc cu  mai puțin entuziasm , asumându-mi un aer de om matur. Nu știu dacă ați făcut-o și voi, dar cred că acum e cazul să ridicăm o sprinceană și să  ne închipui pentru câteva secunde că avem o importanță mai mare de cât am avut-o până acum. Această amorțeală nu durează mult, revii imediat în conștiința unui tânăr plin de veselie, sarcasm, emancipare și dorință de cunoaștere! Da ,da, acea dorință pe care nu o putem exprima , acea dorință care e ascunsă în fiecare din noi, cei de pe pragul II. Ea ne umple mințile, sufletele, ea suntem noi.

   E simplu, să privești trecătorii în stradă, în parcuri, în locuri diferite și să remarci cu ușurință similitudinea dintre ei. Asemănarea celor de pe al II prag e certă, sunt plini de la 90% în sus de vise și nerăbdare spre acțiune, în ochii fiecăruia poate fi citit :” Acum e momentul!” Dacă ai trecut de acest prag, nu ai ajuns, sau nu îți ajung gânduri să visezi, privește în ochii unei eventuale rățuște care a reușit să urce treapta, privește atent și inspiră-te! Cu un potențial de vise de la 90% în sus sunt foarte contagioși, sunt chiar periculoși pentru o societate stabilă, căci ei sunt revoluționarii!

    Cum mă simt? Kind of : ” Yeah, 20 years, I am getting old, but motherfucker this is the moment! This is it! It is a lot I wanna do! It is a lot I haven”t done , this is the time of my life, baby! Carpe diem , my friends, Carpe Diem to all of you!!! I love you all, thank you for supporting me! Thank God, thank parents, than you friends!...”

     Așa mă simt, exact ca la înmânarea Oscarului pentru cel mai bun rol de ”crazy youth”. Merci, merci, aplauzele sunt de prisos. :D.

   Sunt momente în viață în care nu ai nevoie de prea multe argumente ca să te manifești, și acesta e unul din acele momente. Când ai 20 de ani, nu e nevoie să ai ceva după suflet, să îți dezbați dreptul de a fi admirat și dorit, respectat, nu ai nevoie de prea mulți bani , nu ai nevoie de prea mult praf în ochi, chiar dacă sunt mulți cei de 20 de ani care îl împrăștie. Ei nu știu, scumpii de ei, că sunt aleșii, cei de pe treapta a II, ei nu știu , prostuții de ei că statutul lor vorbește de la sine! Doamne, ai 20 de ani! Cu asta tot e spus! Fac și eu ca în filmul ăla , Movie 43, când antrenorul le explica unor basketballiști negri de ce ei sunt mai buni de cât o echipă de albi.

” -You will win!”

”- Why , coach?”

 ” -Because you are black!”

 „-Oh, coach wanted to tell us we are more committed as a team.”

”-Shut up! I just wanted to tell you are black,they are white, that is all! Your dicks are longer than their arms, you better throw the ball with your dicks!”

(Și o imagine ca să mă înțelegeți mai bine)

   Așa dar, băieți și fete de 20 de ani, sunteți admirabili. Nu bre , nu pentru că vă dați aere și umblați cu poante, nu bre! Nu o mai faceți! Pentru că aveți 20!!! Ești tânăr , ești în miezul tuturor trăsăturilor tale umane și capacităților pe care le poți dezvolta cu viteza luminii, ești liber ca o pasăre beată care se învârte în cercuri nebună ,lovindu-se de toți copacii și totuși râmânînd mulțumită de libertatea care o are! Ești ignorant, da ești, mândrește-te cu asta, mândrește-te că nu îți tremură curul pentru orice fleac ca la o babă de 90 de ani care numără de câte ori a fost să facă pipi.Mândrește-te că poți dormi pe jos după o  petrecere devastatoare , nu că îți place, dar că așa ai zis tu, na! Voi sunteți cei de 20 de ani , toți vă admiră tinerețea și fervoarea, de asta sunteți admirabili!...

   Și acum o doză de aplauze nu ar strica :D...

Ce a mai rămas să scriu, poate doar să postez ”Ca la 20 de ani” de Voltaj, dar asta nu am de gând să o fac, că e prea uzată poanta. Vă puteți imagina ce înseamnă să scrii un cântec despre o vârstă anumită? Exact, împuști mai mulți iepuri deodată, pentru că fiecare omagiat de ziua lui va asculta piesa ta ! Așa măcar nimeni nu te uită, bună strategie nu? Nu știu dacă s-au scris cântece despre 30 de ani, sau 25, dar încerc să îmi imaginez cum ar suna asta.

„ Ca la 25 de ani, muncesc ca calul să am bani, și de lucru nu găsesc , trag în plug să mă hrănesc, și mă uit cum toți în jur , se mărită/însoară , dar eu nu”

Sau

”Și ca la 30 ce-i am , am primit ce căutam, am de toate și nimic , căci ma plictisesc un pic, nu mai fac ce mai făceam, căci deja copii eu am” :D

  Cu această postare în still ”stand up”, țin să încununez frumoasa vârstă pe care o împlinesc astăzi, și mă adresez în acest mod tuturor prietenilor mei care deja au împlinit, sau sunt pe aproape de a împlini 20, my friends, dacă în clipa când ați împlinit 20 de ani sau veți împlini, ați realizat sau veți realiza întreaga greutate a poverii maturității , dacă ați devenit sau veți deveni mai maturi și disciplinați de cât erați , dacă ați înțeles cât de important este să fii responsabil, atunci puteți fi siguri că v-ați băgat pe de-a întregul piciorul în spiritul acestei vârste și ați născocit niște standarte potrivite unor moșnegei, pentru următorul an din viața voastră care ar fi putut fi unul din cele mai distractive, uimitoare și vesele părți ale scurtei voastre vieți omenești dacă nu era să fiți voi atât de ipocriți și conștiincioși față de draga voastră profesoară, viață. Dar să știți un lucru, viața nu e dirigintă, nu, viața poate e profesoara de matematică , cea cu ocarele și indulgențele prorii caracterului său, e profesoara de fizică , cu glumele și înțelepciunile sale, e profesoara de engleză, cu ignoranța și în același timp fixarea sa excesivă pe morală, e profesoara de biologie, cu tendința ei de a oferi totul de-a gata, numai să întinzi mâna, numai să vrei.Sunt multe în una , dar nu e numai una singură, viața e prea diversă ca să vă inventați reguli pentru o unică aparență pe care o manifestă,ele sunt enorm de multe, și sunt doar aparențe...

    Lecția mea, a luat sfârșit. Acest articol nu l-am scris pentru mine, l-am scris pentru voi, cei cu care suntem în aceeași barcă. Ridică pânzele ,frate,marea te așteaptă, vântul e de partea ta...

Post Scriptum : per mia madre che non capisce l'Inglese – Hi Mom! :P