E deja răsărit,deja e nevoie să îmi vin în fire şi să mă las de obsesiile mele.Îmi pare rău să recunosc de atîtea ori în mine unele calităţi transmise prin eriditate... Ce bine ar fi în viaţă să ocupăm o singură pozitie ,corectă,din punctul nostru de vedere,şi să ne ţinem de ea.Din păcate,omul este schimbător.Poate este vorba în principialitate,poate  în prea multă nebunie,însă,noi sîntem şi vom rămîne mereu străini unii pentru alţii.

       Situaţii incomode,necesităţi diverse,gelozii,neîncredere,...visele par frumoase văzute numai la distanţă.Cît de multe se pot citi într-un simplu gest uman.Uneori avem nevoie de ani ca să înţelegem că o anumită persoană nu e aşa cum am crezut defapt.Dar dacă am privi mai real lucrurile şi am trage concluzii din toate situaţiile ,poate ar fi posibil să evităm unele dezamagiri.

     O chestie absolut stranie e faptul că, atunci cînd  începi cu adevărat să simţi apropierea, toate certitudile se aruncă în faţă demonstrîndu-ţi, că nu merită să rămîi vulnerabil în faţa cuiva.La ce bun toate?La ce bun să fii gingaş, la ce bun să cauţi căldură?Cînd de fapt, oamenii mereu rămîn străini unii pentru alţii,egoişti.Ştiam o simplă ipoteză,tot ce e vechi,nu mai inspiră...Şi totuşi refuzam să cred pentru frînturi de clipe ca oamenii se satură unii de alţii.Dar ei se satură,...