În linie cu toate
articolele utile din seria ”Cum să”, se așterne și următoarea istorisire
modestă despre zilele cu ploaie în care ai ieși ca un nebun să te plimbi în
tăcere, dar nu ai unde pleca și nimeni nu te așteaptă în vizită, iar
încercările de a te bucura de o ocupație care să te scoată din tine doar îți
consumă timpul în zadar, ca o injecție cu efect scurt de nepăsare pentru evitarea
discursului interior.
Uluitor,
tristețea are și ea opțiuni. Când norul se strânge deasupra capului tău, poți
să te ghemuiești undeva într-un colț de inimă, ca să nu te ude leoarcă, iar
apoi zgribulit de frig să tot încerci să te încălzești treptat la focul unor
amintiri din vară, sau poți să îți îndrepți fața spre cer și să binecuvântezi
apa rece care încearcă să te spele astăzi de patimile tale de ieri.
Ambele variante
sunt utile, ambele se pot întâmpla cu tine intermitent fără să îți poți da
seama de poziția ta sub nivelul acestei mări din stropi de ploaie. Uneori nu îți dai seama cum te acoperă valul, alte ori ești deasupra lui
făcând surfing pe crestele abrupte. La orice nivel te-ai afla, este important
să realizezi valoarea acelei clipe în istoria ta de ansamblu și să o poți
transforma în ceva.
Dacă alegi să te arunci
în ploaie, lăsând drama și amintirile să te erodeze, fii sincer cu tine în
toate argumentele pe care le desfășori în dezbaterea cu tine însuți. Nu evita
să spui că ceva te-a ofensat ori te-a durut, nu încerca să reții o dezamăgire
care își face drum pe sub pleoapele tale. Fii acolo, sub acel val, și
acceptă-ți emoțiile ca pe o parte din tine. Iar după ce se înseninează, mai
acordă-ți o clipă pentru a reculege coerența gândurilor pe care le ai. Încearcă
să faci diferența între nevoia de dramă pentru a simți o emoție pentru un timp
mai îndelungat și drama în sine. Nu ironiza sau minimaliza ceea ce simți, arată
respect față de emoțiile tale prezente, chiar dacă în retrospectivă vei trata
indiferent ceea ce azi te îngrijorează.
Când te prind
zilele cu ploaie și tu eziți în alegerea de a sta acasa sau a umbla pribeag pe
drumuri, adu-ți aminte că viața în sine este o emoție continuă care poate devia
în extreme, pictând ceva neașteptat, sau se poate scurge în linie dreaptă către
neființă. Singura alegere este să lași penița să picteze tabloul neașteptat al
vieții tale sau să negi devierile din linie pe care le ai în favoarea unei
liniști artificiale. Aruncă-te în ploaie de câte ori vrei, fără regrete sau
rețineri, trăiește-ți dramele mici și mari până la capăt ca să poți înțelege
mai târziu ce a avut sens și ce a fost intensificat de nevoia ta de a face ceva
mai real decât este cu adevărat.
Dacă preferi să
te retragi în tine, într-un colț de inimă unde există un pic de liniște și
confort, construiește-ți culcușul cu îndemânare. Alege o băutură caldă care să
te încălzească și o muzică bună sub care îți poți dezmierda tristețea. Fii
îngăduitor cu tristețea ta la fel cum ai fi bun cu un copil care nu știe ce
vrea. Nu îți refuza mica ta dorința de a contempla o clipă de retragere în
tine. Ascultă cum cade ploaia și detașează-te de realitate acolo unde ți-ar
plăcea să fii, lasă imaginile calde ale unei fericiri din trecut să te
consoleze și nu te acuza de slăbiciune. Nu-i asculta pe ăia care zic că nu este
bine să trăiești în trecut, pentru că să trăiești este bine oriunde. Existența
este prezent așa cum a fost trecut și va fi viitor. Alege să exiști în diferite
dimensiuni, dar nu uita să te întorci în unica dimensiune pe care încă o poți
schimba.
Tristețea nu este
o povară, ci mai degrabă o cale de tranziție către o parte uitată din tine cu
care ai putea să te vezi mai des în zilele cu ploaie.
No comments:
Post a Comment