Friday, March 4, 2016

Textual description of firstImageUrl

Mi-am asumat efortul.

   

                                                               



   Printre  rânduri, pagini și cărți care mai așteaptă să fie citite se ascund și oameni. Oamenii mereu se ascund, în primul rând de ei înșiși și apoi de lume.Cât de mici suntem cu toții, am merita să fim strânși de prin colțuri la pieptul cuiva.Mai există și întâlniri din alea experimentale cu eye contact sau cu terapii în grup la care oamenii își pot oferi o îmbrățișare unii altora ori își pot spune un compliment, iar la sfârșit fiecare trebuie să își exprime opinia despre tot ceea ce s-ar fi petrecut. ”A fost amuzant, m-am simțit de parcă aș fi știut de o viață această persoană”  ori ” M-am încărcat numai de emoții pozitive”, replici standard care ar putea fi ușor confundate drept opinii. Ce poate schimba o oră în care oamenii încearcă să fie drăguți unii cu alții în timp ce sunt răi cu ei înșiși o viață întreagă?
  
   Să citești o carte e ca și cum ai citi un om, iar asta îți cere să te implici emoțional mai mult decât de obicei. Puțini ne asumăm efortul. Puteri supraumane par a fi consumate prin lecturarea unei beletristici, eforturi ca la sală,da.Dar totul e mai greu la început, și cuvintele pot fi luate mai lejer în primă instanță.Dacă alegi un autor mai scrântit, alege-l pe ăla care te va împroșca cu fraze așa încât să-ți pară că acolo, pe foaia aia cu cine știe câți ani în urmă s-a scris ceva ce te reprezintă, ceva intim din tine.Descoperirea ta a fost anticipată, omul ăla și-a decodat patimile înaintea ta, dar câți ar fi fost până la el...Ei toți și-au cules cuvintele din umanitate, din ceea ce ne definește firea și gândirea. Suntem niște oameni mici cu toții și creștem mari doar exprimându-ne.Viețile noastre nu sunt decât un șir de momente prin care simțim nevoia să ne exteriorizăm în ochii cuiva care ar putea să ne vadă cu adevărat, dar nu o facem.
  
  Un drum de parcurs există, și mai există o daltă pe care înveți să o folosești. Cu ea îți tai din piatră opera cu fiecare zi ce trece, iar la un moment dat privindu-te în oglindă nu vezi nimic mai mult decât rezultatul propriei tale munci. Și dacă în acel moment ți se face frică din senin și nu ești în stare să vezi ceva care să îți placă, probabil ani la rând ai lenevit ascuns în vizuina ta de tine însuți și de alții.Iar diferența se simte, și se vede la fel când energia ta vorbește pentru tine.De câte ori te compromiți însingurat prin colțuri adu-ți aminte că pietrele se taie greu, iar alții renunță din start în timp ce tu te înfrunți până la capăt.
   
   Cam de nimic din cele scrise mai sus nu poți să îți dai seama dacă nu întrebi, din priviri, din gesturi, din cuvinte, întreabă-te despre alții, citește-i și trăiește-le viețile prin ochii lor, doar asta te ajută să îi iubești pe ei și pe tine însuți mai mult.Din întâmplare se simt uneori niște goluri, sunt de la oamenii care nu vor să împartă cu tine nimic, iar cuvintele și le țin ascunse prin buzunare ca și cum ar fi bani.Pentru ei totul are unități de măsură și nu dau nimic până nu primesc.Ei nu îți vor spune vreodată ceva senzațional și niciun fulger de plăcere intelectuală și spirituală nu te va izbi vreodată, nu vei avea vreodată șansa să te pierzi în ochii cuiva care îți vorbește ca și cum ar vrea să erupă din adâncuri.Nu vei radia de bucuria prin care n-ar mai trebui să fii ceva decât tu însuți, curios și fascinat de cineva căruia nu îi este frică să te inspire prin cuvintele sale.Nimic nu este mai de preț în viața asta decât descoperirile. Și dacă spiritul tău nu mai are ce descoperi, ce sens mai are viața ta? Dar nu avea tu grijă, fă așa cum fac alții, scrie-ți numărul de serie în frunte și nu îndrăzni să te semnezi cumva sub el. Să știi, cu cât mai multe principii cedezi din tine cu atât mai puțin îți mai aparții. Când îți schimbi dalta pe fabrica de produse în masă devii doar un eventual produs social.Produsele sociale nu au nimic nou de spus, doar ceea ce le impune societatea.
  
  De asta vreau sa te aud atunci când simți nevoia să fii patetic și melancolic, să te aud așa cum te-ai creat, spune-mi ceva adevărat ca să pot ști că ești real. În cercul ăsta în care ne rotim doar măști și oameni fără patimi se perindă....


Pe această notă poetică închei.Mesajul meu a fost transmis și eu mi-am asumat efortul.

                                                 

No comments:

Post a Comment