Acum și niciodată.( fără sau)

    Textul ce urmează s-a creat pe el însuși...

    

  

    Acum merge prin lume ca o fantomă, toți știu de el, recunosc că el există , cred în el, îl trăiesc , dar îl ignoră. Acum a obosit și a răspuns lumii cu aceeași răceală și atunci oamenii au început să se plângă de viață. Uneori chiar e bine să te plângi de viață , e tot ce poți face când te doboară greutățile, lupți și plângi , ca un copil căruia nu îi reușește să își încheie șireturile. Cu trecerea timpului toate se învață, se învață și resemnearea și indiferența, și cum să îți legi șireturile. Acum nu se învață . El a fost mereu ascuns în alte tipuri de cunoștințe, el a fost mereu ascuns în senzații, senzații pe care le știm din auzite însă renunțăm să le trăim .

   

    Lumea spune să îți trăiești viața din plin, și tu zâmbești celui care ți-o spune sau dai un like citatului pe care l-ai văzut într-o pauză , stând pe internet. Asta e tot ce poți face, informația nu e convingătoare , de asta Acum a renunțat la vocația de proroc, el nu mai vrea să se ascundă prin cărți , prin minți, prin cuvinte, el nu mai vrea să fie spus, cuvintele nu sunt fapte. El s-a refugiat în semne și senzații pe care nu poți să le exprimi fără să le trăiești. Să nu te gândești că el e un bun interlocutor, el nu vorbește, doar îți surâde cu privirea când te vede în sfârșit regăsit.

   

    Niciodată e ceea ce alegem noi de cele mai dese ori. Oamenii spun :„Acum sau niciodată”, având în vedere faptul că noi putem face acestă alegere.Dacă această alegere ar putea fi făcută ea ar fi mereu acum, pentru că acum există iar niciodată nu există, e neant, din acest motiv formularea corectă este ”Acum și niciodată”. Nu există nicio alegere, indecizia noastră nu generează nimic. Dacă nu facem noi viața, ea ne face, de fapt, ne fac deciziile altora și nu viața noastră. Ne fac deciziile celor care sunt conștiienți de acest veșnic acum, ei sunt cei ce coodronează, noi suntem cei ce ne subordonam.

   Dacă nu alegi să întinzi o mână cuiva acum, ceea ce poți să îi oferi acelui om nu se va oferi niciodată. Șanse mai sunt, mai poți să îi întinzi mâna și altă dată, dacă îl mai zărești prin preajmă, însă circumstanțele se schimbă, el nu va mai avea nevoie de ceea ce vrei tu să îi dai, sau tu nu vei mai dori să oferi aceleași lucruri. 

   Niciodată se autocrează, din neant izvorăște neant. Dacă nu e acum, atunci nu vor mai fi zâmbete, discuții, cunoașteri, apropieri,încredere, fericire, nu vor mai fi încercări și realizări, nu se va mai crea, stările noastre obișnuite ne vor urmări până la sfârșitul scurtelor noastre vieți.

                                                        

   Nu aștepta să vină mâne, ea nu va lua hotărârile pentru tine. Mâine îți oferă o altă șansă decât cea pe care ai pierdut-o azi, și dacă mâine te vei gândi la șansa pe care ai pierdut-o azi, o vei pierde și pe cea de mâine. Există o singură regulă a prezentului și sună cam așa : ” Savurează!” Savurează tot ce ai, în orice zi există ceva ce merită a fi savurat, o piesă bună și o tihnă în care se poate crea, un apus de soare și bătaia vântului împotriva căruia alergi, o ceașcă de cafea și o discuție amicală. Abitudinile merită a fi savurate, nu a fi condamnate sub șablonul :”Rutină”.

    

   Savurează , dar nu te mulțumi mereu cu ceea ce ai, ceea ce ai ți-a fost oferit  de lumea în care trăiești și nu de viața ta infimă. Lumea e compusă din mii de vieți care te influențează, odată ce o ai și tu pe a ta , acționează ! Acționeză pentru a savura mai mult, acționeză pentru a cunoaște alte fețe, alte lucruri, alte emoții, deschide ochii, lasă-ți bagajele de frică și stereotipuri în gară și mergi cu bicicleta spre un nou răsărit.

  

  Acum te privește, te așteptă, nu îl dezamăgi...