Friday, September 26, 2014

Textual description of firstImageUrl

Sadness is a blessing

       

   Să ne arătăm lumii, în toată splendoarea nostră,.... nu-i doresc nimănui să aibă multe de spus,...am aversiuni de prea multă ipocrizie uneori,... sunt incurabilă de gânduri, de revolte , de patimi ,de păcate, de versuri, de lumini, de oameni, de priviri, de lună, de buze, de ochi, de vise, de tot.... sunt incurabilă, câte explozii se întâmplă în mintea celui care vrea să spună, tăcerea ne omoară. Sa tăcem.

    Vreau să fie legalizată o nouă lege, se va numi așa : ”Legea de a urâ lumea!”, și fiecare va avea dreptul să urască lumea, în secret, în mod flagrant, în parcuri în locuri publice, unde dracu o vrea și Dumnezeu a da. Dragii mei, dacă ar fi lumea mea, și ați fi voi în ea, și nu eu în lumea voastră, să știți că ați fi liberi să urâți lumea, tare cu înjurături, să vă exprimați scârba și dezgustul față de orice vă provoacă greață, și fiți siguri dragilor ca nu v-aș băga pe gât nici o îndrumare optimistică plină de rahatul parfumat al unei vieți minunate pe care voi, chipurile, nu o puteți vedea printre gândurile depresive pe care le aveți. Fiți triști dragilor, în toate sensurile acestui cuvânt, fiți veseli și sarcastici, cinici și critici, răutăcioși, melancolici, săturați de fleacuri, fiți cum vă place. La naiba cu optimismul, libertate tristeții. Hai să fim sinceri, niciodată nu v-ați dorit să vă lase în pace această lume împuțită și să nu atingă tristețea voastră sublimă? Ba da, fiecare din voi și-a dorit asta în secret. Cică aia îți spune, nu te lasă , rezistă, fii vesel, nu te gândi la rău, nu ți-ai dorit să îi spui: ”Mai taci din gură și caută-ți de treabă cu sfaturile tale, lasă-mă în pace, tristețea mea își face loc în mine, nu încerca să o omori cu veselia ta fără gust!”. Tristețea are loc în noi, dragilor.Nu suntem emo, poate un pic gotici(idee nu am cum se scrie corect cuvântul), sau orice am fi cui îi pasă, hai să mai lăsăm la o baltă toate pălăvrăgelile în plus și să ne admirăm tristețea...
   
    E atât de frumoasă, cu ochii ei palizi plini de durere , cu micile pungi gri de sub ochi, și fardurile negre ce i s-au șters de lacrimi, ca o tânără copilă rătăcită. Părul ei strâns în creștet atârna haotic în toate părțile , mâinile sale fragile sunt reci și aspre din lipsa soarelui. Poartă o rochie de noapte boțită, umerii îi sunt dezgoliți , privirea îi este tembelă și fixată în vid, nimic nu o atinge, nimic, e ea, își aparține doar sie însuși, și doar o lacrimă inertă pe obraz își croiește drumul în infinit,încet și grandios ca o cometă în spațiu,urmele ei rămân schițate pe obraz în timp ce ea înaintează fermă către moarte, și tot universul contemplă căderea ei.....pic, ... lacrima a căzut, acum tristețea ta își poate închide ochii. Tristețea ta e fiica disperării și a nebuniei, tristețea altora e fiica regretelor, dar este mereu ea, o parte din tine. Nu îi lăsa pe alții să o atingă cu mâinile lor murdare, nu le permite, cruță-i existența, ea nu îți cere să o iubești, poți să îi faci ce vrei, să o bați să o maltratezi să o deplângi, e ca o biată prea tânără prostituată, o copilă violată și umilită, privește-o în ochi și spune-i să fie pozitivă, spune-i să nu se gândească la trecut să traiască cu prezentul să fie veselă, spune-i, ca să poți vedea în ochii ei stingheri și indiferenți cât ești de prost spunând asta. Taci din gură, las-o să mai trăiască, admir-o în tăcere și treceți mână prin părul său, ea va închide ochii și pe urmă îți va fi dor. Îți va fi dor atunci când te vei izbi de oameni, și vei vedea cât de mizerabili sunt, atunci când vei sta la o petrecere și toți vor zbiera fericiți și beți, și tu vei zâmbi fals visând cum stai în patul rece alături de tristețea ta și îi mângâi părul în timp ce ea își dă ultima răsuflare...
      
   Nu, nu am fumat nimic, nu mă întrebați, nici nu am băut, și sunt bine, da!!! Nu mai dați atâtea întrebări, m-am săturat să vă ofer răspunsuri originale, sunt bine, mai bine de cât voi, eu îmi cunosc tristețea, am văzut-o ,am stat lângă ea strâns covrig în pat, i-am mângâiat părul, am contemplat căderea unei lacrimi, m-am aruncat în beznă și am ieșit la suprafață altfel de cât sunt, eu am existat, și voi doar vă prefaceți...

  Sunt bine, da, mai bine decât voi, mai mult de cât voi toți, mai înalt, mai liber, mai viu.



No comments:

Post a Comment